Posts Tagged ‘yoel’

M-am enervat. Scrisesem deja comentariul la cartea asta, când mi-a dispărut totul. Aşa că acum va trebui să fac un salt regresiv şi să-mi aduc aminte ce voiam să spun. Sau nu.

Ziceam că Amos Oz e, pentru mine, unul dintre acei scriitori cărora le-ai citit o carte, dar nu te-a convins şi încerci să-i mai dai o şansă. Acum vreo 6 ani am citit „Cum să lecuieşti un fanatic” şi am rămas cu impresia că era un mic manual de învăţăminte cuminţi, cu care oricum n-ai fi putut scoate un fanatic din convingerile lui. Dar, ştiind că Amos Oz e considerat un mare scriitor, am zis să mai încerc o dată.

Aşa am ajuns la „Cum să cunoşti o femeie”. Personajul principal e Yoel, agent al serviciilor secrete israelite, ieşit la pensie. Locuieşte cu mama, soacra şi fiica. Soţia, Ivria, moare în condiţii suspecte, deşi e vorba, probabil, de un accident nefericit (electrocutare). Are nişte vecini dubioşi (lesne încadrabili la weirdos, după umila-mi părere): fratele vecinei îl invită să facă sex cu sora lui, ca şi cum ăsta ar fi cel mai normal lucru din lume. Mă rog… După moartea soţiei, Yoel îşi dă seama că întreg clasamentul priorităţilor se schimbă pentru el. Dacă până mai ieri era considerat unul dintre cei mai capabili oameni ai sistemului, astăzi crede că rostul lui e de a avea grijă de fiica sa epileptică, Netta. Pentru că îşi auto-asumă o asemenea sarcină, el va refuza să îndeplinească o ultimă cerinţă a serviciului său. Un om va fi asasinat, din această cauză. Yoel ajunge în postura celui măcinat de o dilemă psihologică. Ce e mai important, mai util, mai etic? Personajul oscilează între satisfacţia datoriei părinteşti şi eroziunea remuşcării de a auzi că un om a fost asasinat oarecum din vina sa (a lui Yoel, adică), prin refuzul de a participa la acea operaţiune. Şi, ca să iasă din această chestiune, se apucă de grădinărit. Nu râdeţi, aşa e cartea!

Până la urmă, ce înseamnă să cunoşti o femeie? Şi despre care femeie e vorba? Despre soţia sa moartă (nu vom şti niciodată adevărul, iar chestiunile din trecut primesc o altă lumină, după moartea ei inexplicabilă)? Despre mama şi soacra sa? Despre Netta, pe care o sufocă, oarecum compensator, şi care se va decide să se înroleze, în ciuda tuturor opreliştilor? Despre vecina nimfomană, care vede în acuplare crearea unei legături indestructibile? Despre toate acestea? Şi, dacă aşa este, care o fi morala? Yoel eşuează cam peste tot, ceea ce înseamnă că e mai bine să-ţi vezi de ale tale. N-are rost să te străduieşti. Trăim într-un determinism amar.

Recunosc că s-ar putea ca romanul să nu-mi fi fost pe plac independent de valoarea sa artistică. Pentru că nu degeaba nu mi-a plăcut niciuna dintre ultimele 3 cărţi citite. E vina mea. Sau cel puţin aşa cred. Nu mai am abilitatea de a absorbi literatură. Am intrat într-o pauză. A gustului.  Sper că următoarea carte va sparge vraja. Pentru că de citit oricum nu mă las. Numai că nu sunt foarte reader-friendly these days. Mi-a trece.

(Amos Oz, Să cunoşti o femeie, 392 p., ed. Polirom, 2004, trad. de Antoaneta Ralian)