Posts Tagged ‘tolstoi’

Dacă o să vă spun că şi acum, la mai bine de 10 minute după încheierea lecturii la cartea lui Tolstoi, eu încă mai am frisoane, o să ziceţi că exagerez. Numai că vă înşelaţi. Nu exagerez deloc.

Moartea lui Ivan Ilici, nuvelă a lui Lev Tolstoi, vorbeşte exact despre ceea ce spune şi tilul său: despre moartea unui individ. Numai că de data aceasta accentul nu cade doar (sau nu atât) asupra mărturiei şocante a degradării fizicului, ci mai ales asupra întrebării (care ajunge exasperantă) „de ce?”.

Ivan Ilici are toate datele pentru a fi socotit un model social demn de urmat. Are o slujbă bună (judecător), are o reputaţie neştirbită de om onest şi la locul lui, are o viaţă de familie care, fără a fi perfectă, se înscrie totuşi în limitele unui rezonabil socialmente recunoscut. Rememorându-şi viaţa, pe patul de moarte, Ivan Ilici îşi dă seama că a trăit în conformitate cu toate regulile de convieţuire scrise şi nescrise. Cu alte cuvinte, nu şi-a bătut joc de viaţa lui. A avut o traiectorie ascendentă, dar lină, a respectat toate regulile bunei-cuviinţe, a dat tuturor senzaţia că este un om integru şi moralmente sănătos. Cu toate acestea, durerea cea mai mare pe care o trăieşte Ivan Ilici nu e neapărat cea fizică, ci aceea izvorâtă din necunoaşterea sensului acestui sfârşit. Şi, pentru că finalul vieţii nu e în puterea de înţelegere a nimănui, Ivan Ilici recurge la o logică simplă, menită să-i clarifice sensul existenţei; de aceea, muribundul începe să-şi pună la îndoială întreaga viaţă, nefiind sigur, nici într-al doisprezecelea ceas, că a făcut „ceea ce trebuie”. Văzut din această perspectivă, finalul vieţii îi apare lui Ivan Ilici ca un fel de pedeapsă pentru că nu a ghicit la timpul potrivit calea pe care trebuia s-o urmeze.

Urletul continuu, zgomotul care însoţeşte ultimele 3 zile din viaţa eroului, e cutremurător. Ţi se face piele de găină citind cum, din disperare, Ivan Ilici recurge la acest gest. Ţipătul răzbate printre rânduri, surprinzător şi autentic deopotrivă, aşa cum numai din pana marilor autori poate ţâşni.

O carte care te pune pe gânduri.

(Lev Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici, 124 p., ed. Humanitas, 2010)

Shopping 5

Posted: 2010/02/28 in Uncategorized
Etichete:, , , , ,

constanţa buzea creştetul gheţarului / adrian marino viaţa unui om singur / ismail kadare umbra /radu aldulescu mirii nemuririi / cehov livada de vişini unchiul vania pescăruşul / nicolae prelipceanu un teatru de altă natură /octavian soviany dilecta / dino buzzati monstrul colombre / eugen barbu groapa / lev tolstoi moartea lui ivan ilici / mircea cărtărescu dublu album

ştiţi ce grea se / făcu geanta / mă simţeam urmărit / de parcă în locul / cărţilor / purtam aproape de şold / cadavre de prunci / tranşate în subsolul unui bloc / construit când părinţii mei / erau la rândul lor copii /

gâfâiam / pe corso / sub un februarie / care e mai timid / decât de obicei / rafalele enervante de / vânt / erau ca nişte cărţi / de vizită / expirate / de prin octombrie noiembrie / niciun pic de zăpadă sub / tălpi / niciun pic de soare pe / creştet / dar ce bucurie / în hoiturile mici / pe care le purtam / pe umăr /