Posts Tagged ‘soviany’

Astăzi se decernează premiul (în valoare de 10.00 de euro) pentru romanul anului 2011. Cu alte cuvinte, premiul literar „Augustin Frăţilă”. Câştigătorul va fi cunoscut în această seară, după numărarea voturilor celor 20 de membri ai celui de-al doilea juriu. Însă pentru că am observat că mai mulţi colegi de juriu şi-au făcut publice opţiunile, mi le voi face şi eu, mai ales că avusesem această idee încă din momentul în care s-a zvonit că lucrurile vor deveni tulburi. Voi reveni, probabil, într-o postare ulterioară cu impresii generale despre acest concurs atât de contestat.

Deci, punctele mele merg aşa:

Matei Brunul (Lucian Dan Teodorovici) – 5 puncte – un roman bun, despre care am scris pe larg aici, într-o cronică apărută în revista Zona literară. Nu revin. Găsiţi acolo motivarea.

Ploile amare (Alexandru Vlad) – 4 puncte – o carte impresionantă, scrisă ireproşabil (deşi aş avea câte ceva de obiectat cu privire la redactarea defectuoasă pe alocuri), cu personaje bine conturate, cu o atmosferă sumbră şi tandru-ironică, îmbinate într-o poveste despre disperare, coabitarea cu dezastrul şi despre restul indefinibil al umanităţii din noi în momente de cumpănă ale istoriei. Un sat românesc cotropit de ape, în anii ’70 ai secolului trecut, un micro-univers simbolic şi o prefigurare sumbră a sfârşitului unei lumi.

Viaţa lui Kostas Venetis (Octavian Soviany) – 3 puncte – un fals roman picaresc, perfect structurat, cu o limbă românească bogată, suculentă şi vie, cu întâmplări desprinse din Decameron şi 1001 de nopţi, cu eroi coborâţi din Dumas şi Kazantzakis, cu intertextualism, cu dileme etice surprinse dintr-un unghi compasional, cu autoflagelări, cu schimbări bruşte de decor şi tradiţii (Italia, Grecia, România, Turcia  ş.a.m.d.), ce să mai: un regal al desfrâului şi al imaginaţiei. O combinaţie riscantă, dar uluitoare şi reuşită, de postmodernism şi legendă.

Fem (Magda Cârneci) – 2 puncte – aici am acordat 2 puncte nu pentru că volumul Magdei Cârneci n-ar fi meritat mai mult, ci din două motive: unul ar fi acela că am fost nevoit să aşez cărţile într-o ordine valorică, neavând posibilitatea să dau acelaşi punctaj mai multor cărţi; al doilea ar fi acela că, din punctul meu de vedere, cartea autoarei se circumscrie destul de greu rigorilor romaneşti: e un volum închegat, sensibil şi introspectiv, având ca pretext un lung şir de misive adresate de iubită fostului iubit. E o colecţie de crochiuri, de radiografii sincere, de mici cochetării duioase, dublate de o brutală confruntare cu eul şi cu evoluţia acestuia. O carte frumoasă, scrisă admirabil, fără putinţă de tăgadă.

Emoţia (Mirela Stănciulescu) – 1 punct – rar mi-a fost dat să descopăr o discrepanţă atât de uriaşă între recomandarea entuziastă de pe coperta a patra şi conţinutul mai mult decât modest al volumului. Emoţia este un roman care pendulează perpetuu între romanţios şi ridicol. O peltea nedigerabilă, de un prost gust desăvârşit, cu naivităţi puerile şi întâmplări rizibile, cu onirism ratat şi prezumţios, laolaltă cu o realitate transfigurată stângaci şi neconvingător. Ca să nu mai pomenim de năstruşnicia facilă şi uluitoare de interpretare a sensurilor unor termeni pentru a smulge o ambiguitate fără niciun fel de substrat metaforic ori inteligibil (prima parte a romanului se cheamă Clara minte, şi nu e cum credeţi voi – substantiv propriu şi verb -, ci, aţi ghicit abia acum: adjectiv şi substantiv comun; personajul Clara are, vezi dumneata, mintea clară). Nu-mi pot explica în niciun fel cum de a ajuns între finaliste un roman care, din punct de vedere literar, e o catastrofă.

LATER EDIT: Premiul cel mare, anunţat în această seară, a mers către, fie-mi gura aurită, Matei BrunulLucian Dan Teodorovici. Am avut, deci, mână bună. Felicitări, Lucian!

Ţi-s paginile groase, Dilecto, habar n-ai / Ce greu se-ntoarce fila, ce tare-aş vrea să stai

Ce multe panglici albe ţi-aş prinde-acum în păr / Ce tare-aş vrea să-mi sameni ispita într-un măr

Pe care-l muşti cu dinţii de-un luciu cristalin / Sub pudra feţei tale, din praful cel mai fin

Ţi-s tălpile înfipte-n covorul ăl persan / Pe care-l moşteniseşi de la Omar Khayyam

Şi-acum îţi scrie versuri, deşi trecut-au anii / Poetul ăstor vremuri. Îl ştii? E Soviany

Octavian, cum care? Bătrânul ostenit / Care creează strofe din aur, din granit

Care promite marea din degetul lui mic / Şi-ţi desenează calea prin fire de batic

Care-ţi declară veşnic că alta ca mata / Prin Orientul mare, prin munţi ori la Fahtaa

N-a mai găsit vreodată. Dilecto, tu să ştii / Că astea nu-s doar slove. Chemarea inimii

îl prinse-n mreje lucii. Nici gând de-a mai scăpa / De rochiile matale, de gura ce n-avea

O clipă de restrişte. Că-ndată începea / Jocul viclean din pulpe, perdea cu peruzea

Smaraldul din privire şi-un vesel evantai… / Se-ngemănează toate-n răpirea din Serai

Eşti curva orientală, moravuri ţi-s străine / Că numai răsfăţată te simţi un pic mai bine

Şi, totuşi, printre lacrimi, tu poţi să recunoşti / Că nu exişti pă lume, că n-ai palat cu oşti

Ţi-aduci aminte-ndată că tu nu eşti decât / Un personaj de fală, ca lanţul prins în gât

Cu pandantiv gigantic, din aur alb, masiv / Pe care scrie tainic, discret şi evaziv

Că te iubeşte liber, sfidându-şi toţi duşmanii / Un braşovean pur sânge, un nene:  Soviany.

(Octavian Soviany, Dilecta,  56 p., ed. Cartea românească, 2006)

Shopping 5

Posted: 2010/02/28 in Uncategorized
Etichete:, , , , ,

constanţa buzea creştetul gheţarului / adrian marino viaţa unui om singur / ismail kadare umbra /radu aldulescu mirii nemuririi / cehov livada de vişini unchiul vania pescăruşul / nicolae prelipceanu un teatru de altă natură /octavian soviany dilecta / dino buzzati monstrul colombre / eugen barbu groapa / lev tolstoi moartea lui ivan ilici / mircea cărtărescu dublu album

ştiţi ce grea se / făcu geanta / mă simţeam urmărit / de parcă în locul / cărţilor / purtam aproape de şold / cadavre de prunci / tranşate în subsolul unui bloc / construit când părinţii mei / erau la rândul lor copii /

gâfâiam / pe corso / sub un februarie / care e mai timid / decât de obicei / rafalele enervante de / vânt / erau ca nişte cărţi / de vizită / expirate / de prin octombrie noiembrie / niciun pic de zăpadă sub / tălpi / niciun pic de soare pe / creştet / dar ce bucurie / în hoiturile mici / pe care le purtam / pe umăr /