Nimic din aspectul ori titlul volumului de faţă nu prevestea ceea ce aveam să găsesc în interiorul lui. „Fantoma din moară”, cartea Doinei Ruşti, este un exemplu tipic de deviere a cititorului de la intenţiile sale iniţiale în ceea ce priveşte conţinutul unei cărţi. Ca s-o spun mai benign: e o formă de captare a atenţiei celui care citeşte romanul şi de conducere a acestuia către zone în care nu credea că va intra. O formă inocentă de manipulare. Norocul acestui roman e acela că, deşi nu te întâlneşti cu un thriller în adevăratul sens al cuvântului, te aduce în faţa unei savuroase satire acoperită în haine mystery.
*continuarea, pe site-ul revistei 
, cu un clic aici.
(Doina Ruşti, Fantoma din moară, ed. Polirom, 2008)
Cu cărţile pe faţă 