Posts Tagged ‘aomame’

Cel de-al treilea (şi ultimul) volum al romanului lui Murakami („1Q84”) aduce o schimbare de abordare a firului epic. Dacă în precedentele volume aveam o acţiune bicefală (urmărind, în paralel, destinele celor două personaje principale, Aomame şi Tengo, aflate într-o corelare abia perceptibilă, însă tot mai pronunţată pe măsură ce înaintăm cu lectura), ultima parte a trilogiei ne prezintă un personaj nou, Ushikawa, al cărui rost este acela de a investiga, la cererea sectei Liderului ucis de Aomame, dedesubturile crimei. E specific romanelor lui Murakami să combine frumuseţea stranie a fantasticului cu acurateţea investigării detectivistice, fără ca prin acest artificiu cartea să se transforme dintr-o fascinantă epopee într-un roman poliţist de duzină.

– continuarea textului, pe , cu un clic aici.

(Haruki Murakami ― 1Q84 (III), trad. de Iuliana Oprina şi Florin Oprina, ed. Polirom, 2012)

Aş spune chestiuni ciudate şi de nerostit. Dar, pentru că ideal ar fi să fiu sincer cu ceea ce scriu, o să vă şi spun ce am de spus. Nu mi s-a întâmplat niciodată cu vreun autor contemporan ceea ce mi se întâmplă cu Murakami. Şi anume să fiu cufundat în lectură şi să mă las pătruns de poveste atât de puternic, încât, ridicând brusc ochii din carte, să văd că lumea din jurul meu are o altă culoare. Că acoperişul clădirii de vizavi, care mi se părea un cărămiziu palid, e, de fapt, un roşu aprins. Că pomii pe care-i ştiam verzi şi cuminte-fremătători sunt, în realitatea de după Murakami, nişte falnici martori taciturni şi suspicioşi, camuflaţi sub haina naturii inofensive. Că, în sfârşit, soarele nu gâdilă nediferenţiat trecătorii, ci după o logică intrinsecă, tainică şi revelatoare. Asta mi se întâmplă citind 1Q84.

continuarea textului, pe site-ul revistei , cu un clic aici.

(Haruki Murakami, 1Q84 (II), ed. Polirom, 2011, trad. de Iuliana Oprina şi Florin Oprina)