Concert la patru mâini

Posted: 2013/09/16 in cu cartea pe carte călcând
Etichete:, , , ,

download[text publicat în revista logo ACCENTE, nr.11/2013]

O carte cu două personaje.

El: galant, impunător, seducător, exersând o foarte subtilă artă a captării atenţiei. Curtenitor, sagace, sentimental, răsfăţat şi nostalgic. Vorbeşte cu egală admiraţie despre profesorii săi (între care Nicolae Manolescu ocupă un rol important) şi despre viaţa alături de soţia sa, Domniţa, o frumoasă descendentă a unei familii din vechea protipendadă a Ploieştiului. Are umor, vervă şi un neobosit simţ al ironiei. E gata oricând să sacrifice viaţa personală pentru idealurile naive şi acaparatoare ale literaturii. Scrie critică şi istorie literară nu pentru a face paradă de erudiţie, ci pentru a-l apropia pe eventualul cititor de misterele cărţii. Calităţile lui pot fi foarte uşor convertite în defecte: i se reproşează, profesional, refuzul unor rigidităţi „academice”, deşi nu o vinovată carenţă culturală îl determină să procedeze în acest fel, ci dorinţa omenească – şi de un altruism de necombătut – de a face istoria literară accesibilă tuturor. E exuberant când laudă şi duios când critică. E nemilos cu impostura, cu incorectitudinea, cu nonconformismul inept al vremurilor. E, cum s-ar spune, politicos şi de modă veche atunci când vine vorba despre normele sociale şi, în acelaşi timp, cuprins de o frenezie a libertăţii când se aşază la masa de scris. E spumos în replici, senin la ceasul rememorării şi atent la fiecare detaliu al trecutului. Reţine esenţa oricărei întâmplări, schiţează portrete memorabile şi se complace în dulcea ispită a exilului la umbra livezii lui de la ţară.

Ea: tânără, locvace şi insistentă. Îşi însoţeşte micile indiscreţii cu un surâs căruia el nu-i poate rezista. Are darul de a provoca, de a intriga, dându-ţi senzaţia că a făcut-o respectând convenţiile prestabilite ale unui joc copilăresc. Se alintă, se strecoară pe sub piele, reuşeşte să smulgă confesiuni tabu. Are talentul iscoditor al unui spion american şi inocenţa proverbială a unei fete educate de maici. Deturnează fulminant cursul unei discuţii, folosind arma redutabilă a unei veritabile dresoare de lei. Îl conduce pe el prin hăţişul primelor amintiri cu părinţii, îi smulge, delicat, promisiunea unor spovedanii şi mai adânci, îl trage discret de mânecă şi-l readuce în matca problemei pe care o vrea desluşită cu orice preţ. E hotărâtă şi ravisantă, empatică şi drăgăstoasă, curioasă şi aplicată.

Cadrul acţiunii: copilăria de la Lugoj, tinereţile zbuciumate ale băiatului pornit să ia totul în răspăr, admiterea la Litere, anii de facultate, căsătoria, atemporalitatatea mitică a satului Caşvana, atmosfera electrizantă a redacţiei României literare, despărţirea de maestru, cugetările despre moarte.

Ce-a ieşit: un dialog pasionant, cu doi protagonişti din generaţii diferite, pe care îi unesc însă pasiunile comune, dragostea pentru literatură şi admiraţia reciprocă. Un volum care se citeşte dintr-un singur foc. O comubustie spontană şi o revărsare corelativă de umor, inteligenţă, talent literar, laolaltă cu o doză consistentă şi molipsitoare de joie de vivre.

(Ioana Revnic, Convorbiri cu Alex. Ştefănescu, ed. Allfa, 2013)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s