Serialul iepurelui (III)

Posted: 2013/01/17 in cu cartea pe carte călcând
Etichete:, , , ,

rabbitbogatMare bine mi-am făcut în ziua aia când am apăsat hotărât butonul de „finalizează comanda” pe saitul elefantului şi am aşteptat să-mi sosească prin poştă cele 4 volume cu povestea iepurelui. Ha! Deci un elefant mi l-a adus pe iepure, acum mi-am dat seama. Şi-ncă ce iepuroi!

Nu mă pot sătura de povestea lui Harry „Rabbit” Angstrom, fostul sportiv cu care am făcut cunoştinţă deja în primele două volume ale tetralogiei (dacă nu ştiţi despre ce vorbesc, mergeţi la pagina „lista autorilor” şi căutaţi-le, mi-e prea lene să tot adaug linkuri aici). Updike e fenomenal în talentul lui de a descrie, pornind de la destinul individual al acestui regular american, disoluţia şi traumele Americii (multe dintre ele inventate şi artificiale, dar asta face parte din farmecul „isteriei” lor naţionale). Şi ce-mi mai place la acest autor (pe care pot să spun că-l iubesc, dacă tot suntem la ceasul marilor dezvăluiri) este discreţia cu care îmbracă poveştile: dacă aş spune că e o frescă, ar suna banal, însă nu ştiu ce alt termen mai potrivit aş putea găsi pentru a spune că modul în care Updike se insinuează în pagină e atât de subtil, încât nu simţi niciodată presiunea didactică a moralei intrinseci.

Şi, de fapt, cred că nici nu există vreo morală. După ce, în primele două volume, am găsit poveştile adulterelor lui Rabbit şi al lui Janice (nevastă-sa), în acest penultim volum aflăm că socrul lui Harry a murit şi, prin urmare, Rabbit şi Bessie (soacră-sa) rămân in charge la Springer Motors. Rabbit e bogat, după cum spune şi numele cărţii, deşi criza petrolului care părea iminentă îi dă câteva bătăi de cap preventive. Ne aflăm în 1979-1980, la zece ani după „Întoarcerea lui Rabbit”. Altele-s baiurile în familia lui Harry: fiul său, Nelson, decide să renunţe la facultate şi vine să lucreze, vorba aia, la afacerea familiei. Harry, dezamăgit de iniţiativa acestuia, nu ştie sigur dacă e mai mult deranjat de faptul că fiul său nu vrea să-şi termine studiile (nici Harry nefiind, la timpul său, vreun mare tocilar) sau de ideea că deja, treptat, ajunge la vârsta la care i se sugerează voalat că ar trebui să se retragă. De fapt, esenţa acestui volum e lupta surdă pe care Harry o dă cu nevoia de a părea forever young. Oscilează mereu între dorinţa de a fute sănătos ceva proaspăt (îi şi reuşeşte chestiunea asta, într-o vacanţă cu swingeri, aleşi dintre prietenii lor de familie, la care va lua parte şi Janice; e o bucată delicioasă în carte) şi imperativul de a păstra aparenţa unui un om serios, cu familie şi responsabilităţi. Nelson va rămâne în sânul familiei, o va aduce şi pe Pru cu el (o secretară de la facultate, un pic mai în vârstă, cu care se va căsători şi care îi va dărui un copil), obligându-l pe Harry să-şi asume rolul de om trecut, deja, de prima tinereţe.

Ce va face bătrânul Harry? Vom afla din volumul următor, a cărui acţiune se desfăşoară la 10 ani (deci 1990) de la momentul în care devine bunic pentru prima oară.

(John Updike, Rabbit e bogat, ed. Humanitas fition, 2010, 456 p., trad. de George Volceanov)

Comentarii
  1. ma ispiteste si pe mine sa citesc🙂

    • danboeriu spune:

      n-o să vă pară rău, sunt sigur. mai am un singur volum din tetralogie şi deocamdată îl amân (deşi-mi tot face cu ochiul), tocmai ca să ştiu că am oricând la dispoziţie o carte mişto.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s