Server not found

Posted: 2012/12/09 in cu cartea pe carte călcând
Etichete:, , , ,

dospars

[cronică publicată în revista logo_revista21, nr.11-12/2012]

După cenuşiu-amarul Blank, Vlad Moldovan revine cu un volum de poeme care se aşază, într-un echilibru fragil, la graniţa dintre seninătatea resemnată şi o justificabilă paranoia. La o eventuală şi mult aşteptată judecată a milenarismului, poezia lui Vlad Moldovan, unul dintre reprezentanţii de vârf ai mişcării, va da seamă într-un mod onorabil de toate temele care fac obiectul (uneori incoerent şi neconvingător al) obsesiilor unei generaţii. Volumul Dispars, apărut la Cartea românească, nu face altceva decât să întărească o veche bănuială: poezia nouă se naşte acolo unde nerostitul lasă loc abuzului de imaginaţie şi abuliei paradoxal întemeietoare.

Tonul ironic şi ludic deopotrivă se întrevede încă de la primele poeme. Vlad Moldovan exersează în linişte un joc al combinaţiei curajoase de realitate imposibil de schimbat şi ficţiune izvorâtă din coborârea pixelilor în stradă. Imaginile funambuleşti au la bază nu atât o dorinţă desuetă de metaforizare excesivă, cât mai ales o alunecare în lume a screensaver-ului şi o aşezare duioasă a acestuia peste elementele de decor urban: „Timpuri moderne – / departe de drumul naţional / tot mai puţini / distribuitori grăbiţi / când apare luna. / Iepuri speriaţi / pe câmpiile combinatului / mormoloci din fosfor / în bălţi / păsări mânate / de vânt” (Timpuri moderne, p.10). Mici zvâcniri de intertextualitate îşi fac locul în tabloul general. Poetul îşi trăieşte viaţa într-o simbioză simplă şi la îndemâna oricui: nu pozează, romantic, într-un neadaptat funciar, dar nici nu-şi permite luxul de a se considera perfect integrat în nebunia cotidiană. Aproape satiric, uneori, poetul găseşte rapid consolarea în dovezile tonice de afecţiune neaşteptată: „Tot atunci intră şi curva / pe uşă şi mă ia la scărmănat: / că nemernicule! / că te sun de ore! / Aruncă halca în şpaiţ / şi fuge în baie. / Ea vrea să îmi fută una / după cap de ce nu răspund la mesaje! / Dar încerc să barez cu: / da da Afacerea Dreyfus relevă de… / Nimic! N-ascult! Mă-mbârligi / Mă combini! / Da, dar – mişcările totalitare sunt posibile… / Cam pe atunci o pufneşte râsu” (The wild bunch, p.20). Riscul pe care acest gen de poezie îl poate suporta constă în tentaţia de suprainterpretare a mesajului: chiar în cazurile în care poemul se construieşte atent şi – horribile dictu! – inteligibil, tendinţa lectorului este de a scormoni în subtextul său, în secretele sale suculente. În Lady, dorinţa atavică – dar validă simbolistic (tăierea limbii câinelui, „roză şi subţire / ca o foiţă de somon / ca o fâşie de ţipar”) – este înăbuşită de la bun început. Simţindu-se ameninţat, poetul parează defensiv această eventuală ingerinţă interpretativă, construind explicaţii apriorice şi plasându-le în fiziologic: „Mă-ntorc pe o parte şi / văd câinele în iarbă […] / Am cana de ceai în mână / şi mă-ntorc şi dau de ea / la câţiva metri în iarbă / şi dintr-odată mi se face o poftă / să îi tai limba […] / O asemenea poftă pe care / nu aş putea-o împărtăşi / cu nimeni niciodată. // Pentru asta am vârtute / pentru asta am gâtlejul strâmt / Am stomacu aspru / Am gâtleju strâmt / Am stomacu aspru” (Lady, p.33-34).

Dacă ar fi să fiu expeditiv şi concentrat, aş spune că volumul Dispars pledează pentru o recuperare parţială a umanului într-o lume cotropită de formule neconvenţionale de comunicare. Jungla tehnologică, pierderea intimităţii dintâi, eşecul închegării unei corespondenţe între intenţie şi fapt, spleen-ul erodant, erosul mecanizat, toate sunt faţete ale unei dislocări cu care suntem nevoiţi să coabităm. Poetul pare să fi depăşit etapa revoltei sterile, pentru a cădea lin într-o somnolenţă a receptării. În mod natural, ceea ce-i rămâne de făcut martorului este să creeze o scenografie care să-i confirme dezamăgirile: „Dacă pui muzica – adică atârni / casetofonul pe geam / o iau animalele din pădure razna. // Şi nu-s numai câinii care aleargă printre copaci. / Îs fazanii şi căpriorii / vacile sparg gardu – se încurcă / în răzor” (Nu fumez nimic toată ziua şi apoi într-o oră – termin pachetul, p.37). Lucrurile nu stau mai bine nici în proximitatea intimă a actului erotic, diluat până la inconsistenţă şi sufocat sub greutatea invazivă a decorului rece dar care, surprinzător, e capabil să producă o combustie originară, relativ compensatorie: „Fără drăgosteli fără sex / ambalaje între vreascuri între / mucuri între cârpe între / sârme, fire de cablu / sacrificat la montaj între / suluri de cauciuc / între cioburi şi canistre. / Pe toate le adunăm / şi le aruncăm / în tăciunii ce ne / susţin” (E seară, p.39). Din pricina acestor pierderi inevitabile, poetul ajunge în postura celui care îşi doreşte o reconectare, fie şi brutală, cu senzaţii care s-au pierdut în spectrul lumii virtuale: „Stau şi vorbesc cu una pe mess / şi îmi doresc ca în ziua asta / să fiu martorul cuiva care pică / lângă mine. / Infarct, Atac, Epilepsie – orice – nu mă-nteresează / numai să cadă lângă mine” (Indulgenţa, p.54). Nostalgia acestei rupturi între natural şi virtual are un efect dureros asupra destinatarului ei: imposibilitatea de a mai rezona cu restul de firesc, cu bruma de „real” care mai trece prin faţa ochilor. Poetul priveşte spectacolul lumii exterioare nu cu o detaşare superioară, ci cu neputinţa celui covertit, fără voia sa, la artificial: „Le văd pe toate / şi le am pe toate cumva / dar nu le pun în practică / că nu mă pricep” (Mă-mpotmolesc la Săvârşin, p.56).

Cele mai reuşite piese ale volumului mi s-au părut Trafic şi Tripon. În Trafic, resemnarea are coregrafia unui dans vesperal; ea se consumă dindărătul unei ferestre care estompează, în stil hi-tech, murmurul kineticii străzii. În timp ce „soarele… trăgea pământului şi îl fana tiptil”, oamenii cărau bagaje „muţi… şi conştiincioşi / şi adormiţi”, iar pasărea, aflată „la locul ei”, „nu se speria şi îşi lua zborul ca păpădia”. E un adevărat spectacol regizoral aici (reluat şi în Tripon, unde, pe trunchiul unui nuc, „apusul face ce trebuie”), creat de o mână invizibilă şi gustat doar de aceia care trăiesc micro-drama solitudinii. Tripon, pe de altă parte, reprezintă un soi de poezie-program, o spovedanie concentrată. Avem aici o explicare finală a miracolului supravieţuirii într-un univers confiscat, în care intimitatea gesturilor a fost înlocuită cu algoritmul arid al unui mimetism primitiv. De menţionat că poetul nu vorbeşte de pe poziţia unui exclus, a unui metec obiectiv, ci din chiar miezul electric al acestei sminteli colective: „Nu am multe de spus: / cred că suntem nişte maimuţe / care învaţă necontenit tehnici. / Tehnici foarte diferite / şi stranii. / Unii le au cu socializarea. / Alţii fac câte un lucru / şi după aceea / povestesc despre el sau / îl analizează. / E safe. / E pentru schimb. / Un fel de mimetism hilar. / Şi eu fac la fel” (p.42).

Introspectiv cu măsură, deţinând o ascuţită acuitate, Vlad Moldovan face, în Dispars, apologia unei treziri din amorţeala continuă. Fără stridenţe declamative, fără emfază discursivă ori abundenţă liricoidă, ba chiar cu o anume bucurie a împărtăşirii simple, volumul de poeme se dezvăluie ca o încercare temerară de destructurare a unor clişee şi de convertire a lor în prilejuri de meditaţie soft, dar cu o miză insidios ontologică. Acolo unde nu mai e loc de uman, intră în joc realitatea paralelă, într-un triumfător transfer de responsabilitate: „Nici eu nu rămân de tot /  şi mie îmi dă / server not found” (p.27). În ciuda răcelii aparente, ne găsim în faţa un volum puternic, impresionant şi emoţionant.

(Vlad Moldovan, Dispars, ed. Cartea românească, 2012)

Anunțuri
Comentarii
  1. opel spune:

    Frumos. Abea astept sa pun mana pe cartea asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s