Premiul literar „Augustin Frăţilă” – punctajul meu

Posted: 2012/11/07 in cu cartea pe carte călcând
Etichete:, , , , , , , , , ,

Astăzi se decernează premiul (în valoare de 10.00 de euro) pentru romanul anului 2011. Cu alte cuvinte, premiul literar „Augustin Frăţilă”. Câştigătorul va fi cunoscut în această seară, după numărarea voturilor celor 20 de membri ai celui de-al doilea juriu. Însă pentru că am observat că mai mulţi colegi de juriu şi-au făcut publice opţiunile, mi le voi face şi eu, mai ales că avusesem această idee încă din momentul în care s-a zvonit că lucrurile vor deveni tulburi. Voi reveni, probabil, într-o postare ulterioară cu impresii generale despre acest concurs atât de contestat.

Deci, punctele mele merg aşa:

Matei Brunul (Lucian Dan Teodorovici) – 5 puncte – un roman bun, despre care am scris pe larg aici, într-o cronică apărută în revista Zona literară. Nu revin. Găsiţi acolo motivarea.

Ploile amare (Alexandru Vlad) – 4 puncte – o carte impresionantă, scrisă ireproşabil (deşi aş avea câte ceva de obiectat cu privire la redactarea defectuoasă pe alocuri), cu personaje bine conturate, cu o atmosferă sumbră şi tandru-ironică, îmbinate într-o poveste despre disperare, coabitarea cu dezastrul şi despre restul indefinibil al umanităţii din noi în momente de cumpănă ale istoriei. Un sat românesc cotropit de ape, în anii ’70 ai secolului trecut, un micro-univers simbolic şi o prefigurare sumbră a sfârşitului unei lumi.

Viaţa lui Kostas Venetis (Octavian Soviany) – 3 puncte – un fals roman picaresc, perfect structurat, cu o limbă românească bogată, suculentă şi vie, cu întâmplări desprinse din Decameron şi 1001 de nopţi, cu eroi coborâţi din Dumas şi Kazantzakis, cu intertextualism, cu dileme etice surprinse dintr-un unghi compasional, cu autoflagelări, cu schimbări bruşte de decor şi tradiţii (Italia, Grecia, România, Turcia  ş.a.m.d.), ce să mai: un regal al desfrâului şi al imaginaţiei. O combinaţie riscantă, dar uluitoare şi reuşită, de postmodernism şi legendă.

Fem (Magda Cârneci) – 2 puncte – aici am acordat 2 puncte nu pentru că volumul Magdei Cârneci n-ar fi meritat mai mult, ci din două motive: unul ar fi acela că am fost nevoit să aşez cărţile într-o ordine valorică, neavând posibilitatea să dau acelaşi punctaj mai multor cărţi; al doilea ar fi acela că, din punctul meu de vedere, cartea autoarei se circumscrie destul de greu rigorilor romaneşti: e un volum închegat, sensibil şi introspectiv, având ca pretext un lung şir de misive adresate de iubită fostului iubit. E o colecţie de crochiuri, de radiografii sincere, de mici cochetării duioase, dublate de o brutală confruntare cu eul şi cu evoluţia acestuia. O carte frumoasă, scrisă admirabil, fără putinţă de tăgadă.

Emoţia (Mirela Stănciulescu) – 1 punct – rar mi-a fost dat să descopăr o discrepanţă atât de uriaşă între recomandarea entuziastă de pe coperta a patra şi conţinutul mai mult decât modest al volumului. Emoţia este un roman care pendulează perpetuu între romanţios şi ridicol. O peltea nedigerabilă, de un prost gust desăvârşit, cu naivităţi puerile şi întâmplări rizibile, cu onirism ratat şi prezumţios, laolaltă cu o realitate transfigurată stângaci şi neconvingător. Ca să nu mai pomenim de năstruşnicia facilă şi uluitoare de interpretare a sensurilor unor termeni pentru a smulge o ambiguitate fără niciun fel de substrat metaforic ori inteligibil (prima parte a romanului se cheamă Clara minte, şi nu e cum credeţi voi – substantiv propriu şi verb -, ci, aţi ghicit abia acum: adjectiv şi substantiv comun; personajul Clara are, vezi dumneata, mintea clară). Nu-mi pot explica în niciun fel cum de a ajuns între finaliste un roman care, din punct de vedere literar, e o catastrofă.

LATER EDIT: Premiul cel mare, anunţat în această seară, a mers către, fie-mi gura aurită, Matei BrunulLucian Dan Teodorovici. Am avut, deci, mână bună. Felicitări, Lucian!

Comentarii
  1. Lorena Lupu spune:

    Clara minte. :))))

    Asta e ca-n bancul cu miliţianul la bac.
    „Analiza sintactică şi morfologică a cuvintelor din propoziţia Venea o moară pe Siret”.

    Profesorul: Care-i subiectul?
    Miliţianul: Venea.
    Profesorul: …! Cum aţi pus întrebarea?
    Miliţianul: Cine omoară pe Siret?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s