Serialul iepurelui (I)

Posted: 2012/10/05 in cu cartea pe carte călcând
Etichete:, , , ,

Nu ştiu cum (de fapt, ştiu) mi-a venit ideea asta ca dintr-odată să mă apuc să citesc ciclul Rabbit al lui Updike. Şi da, ştiu cum mi-a venit ideea, degeaba mă alint: din când în când mi se face poftă să citesc romane-fluviu, care urmăresc saga unei familii sau a unui erou. Şi cu Updike ştiu sigur că am dat lovitura, pentru că este un autor pe care-l citesc cu mare plăcere. Până la decesul lui, în 2009, era unul dintre preferaţii mei pentru Nobel. Dar nu mă ascultă nimeni pe mine.🙂

„Fugi, Rabbit” este prima parte a acestei tetralogii. Harry „Rabbit” Angstrom este un om tânăr, de 26 de ani, fostă vedetă de baschet a liceului, căsătorit cu Janice, cu un copil, Nelson şi al doilea pe drum (Rebecca se naşte către finalul cărţii, însă are parte de un destin tragic). Având în vedere că această primă parte a poveştii lui Rabbit a apărut în 1960, portretul eroului principal are conturul social al unui om din vremurile respective. Evoluţia lui, spectaculoasă sau nu, se leagă insurmontabil de realităţile sociale ale lumii în care trăieşte. Însă John Updike face ca deriva acestui personaj uşor imatur să pară ca o decizie luată într-o perfectă cunoştinţă de cauză. Într-o seară, Rabbit îşi părăseşte nevasta (niţel alcoolică, deşi însărcinată) şi căminul conjugal, fără a avea, aparent, o motivaţie serioasă, în afara dorinţei de a evada dintr-o rutină erodantă. Ajunge, în aceeaşi seară, s-o cunoască pe Ruth, o prostituată isteaţă, în al cărei apartament se şi mută, transferându-şi rutina obositoare din viaţa anterioară într-un alt decor. Finalul cărţii aduce o schimbare, dar nu o dezvălui aici, că iar mă trag de urechi alţii că le stric plăcerea lecturii.

Autorul inserează, în povestire, personaje secundare cu rol de călăuză insistentă (părintele Eccles, cu care Rabbit va juca joia golf şi care va încerca, împăciuitor, să rezolve problemele familiale ale „oii” rătăcite, cu un oarecare succes; familia Springer – părinţii lui Janice; părinţii lui Rabbit: el, un om blajin şi inofensiv, ea – o femeie dârză, serioasă şi voluntară, deşi îşi acceptă condiţia modestă de casnică).

În bibliotecă am găsit şi o carte care se numeşte „100 de cărţi interzise”, împărţită pe capitole (cenzură politică, cenzură pe motive sexuale ş.a.m.d.) şi am văzut că „Fugi, Rabbit” apare ca un roman care, la apariţia sa, a stârnit indignare în rândul puritanilor, pentru limbajul sexual explicit (deşi nu e explicit, dar nu neg că scenele erotice au o senzualitate care ar putea să-i facă pe unii bătrânicioşi ai deceniului 7 al secolului trecut să roşească). Updike e un curajos, iar aici, în acest roman, cel puţin, elementul erotic nu are un rol ostentativ; e bine inserat în arhitectura conflictului şi a poveştii.

După această primă parte, aştept cu nerăbdare următoarele 3. Mai ales că 2 dintre ele au fost recompensate cu Pulitzer. Până acum, dintre  romanele premiate cu Pulitzer pe care le-am citit, mi-au plăcut toate, deci premiul ăsta e pentru mine o garanţie a valorii.

(John Updike, Fugi, Rabbit, ed. Humanitas, 2008, trad. de Antoaneta Ralian şi George Volceanov)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s