Mâzgălire

Posted: 2012/08/13 in cu cartea pe carte călcând
Etichete:, , , ,

Am terminat de ceva vreme cartea asta, însă n-am avut răbdarea să scriu despre ea. Nici astăzi nu mă pot lăuda cu o dispoziţie mai bună, însă deja au trecut 6 zile de la anterioara postare pe blog şi – Doamne, fereşte! – or crede oamenii că m-am lăsat de citit. Ei, nu.

Romanul scriitoarei Sofi Oksanen (născută în 1977, deci tinerică), deşi am fost avertizat (de diverşi alţi cititori, ale căror mărturii le-am privit/auzit pe net) că e o carte înfricoşătoare, pe care nu e bine s-o citeşti noaptea, nu pare genul de scriitură care să te facă să îngheţi de spaimă. Nici pomeneală. Recunosc, în schimb, că e bine scrisă, că plonjează cu graţie într-un teritoriu al fricii generalizate, transformând-o în materie primă pentru rememorare şi remuşcare.

N-o să vă povestesc conţinutul cărţii. Spun doar că asistăm la destinele a două personaje distincte: Aliide Truu, o bătrână care locuieşte, parcă, la o margine de lume (într-un sătuc estonian fără viaţă) şi Zara, o tânără abuzată, care se refugiază, aparent fără un scop determinat, în grădina primeia. De aici începe un lung şir de întrepătrunderi surprinzătoare ale destinelor celor două protagoniste. Ceea ce pentru una dintre ele este viaţă trăită, pentru cealaltă este doar detaliu biografic al ascendenţilor săi. Istoria zbuciumată a Estoniei, surprinsă de-a lungul unei jumătăţi de veac, este un personaj secundar în ecuaţia romanului, care însă pune o amprentă inconfundabilă în procesul lung al creării mentalităţilor. Zara este o tânără sechestrată şi obligată să se prostitueze prin străinătate, în timp ce Aliide Truu trăieşte solitar, laolaltă doar cu o memorie plină de evenimente care azi par neverosimile, dar care, aplicate riguros unui trecut totalitar, par rupte dintr-o realitate nu foarte îndepărtată. Aflată sub influenţă sovietică, Estonia dezvoltă o conştiinţă proprie, bazată în primul rând pe teroare (sounds familiar?). Din acest motiv, relaţiile dintre oameni devin suspecte, chiar şi acolo unde până mai ieri nu încăpea dubiu. Trădări în familie, denunţuri şocante şi chemări repetate la interogatoriu, toate acestea sunt elemente scenografice banale într-o lume a fricii instituţionalizate. Aliide parcurge toate aceste etape fără a avea în structura personalităţii ei datele unui învingător. Oamenii „se descurcă” aşa cum pot, cedând mai devreme sau mai târziu şi făcând, la un moment dat, pactul cu diavolul. De cealaltă parte, Zara, un produs al capitalismului incipient, se trezeşte dintr-odată într-o societate în care libertatea a fost înţeleasă în cel mai primitiv sens al ei: acela al abuzului constant din partea celui mai puternic. În niciuna dintre situaţii, valoarea umană nu are eficienţă. În primul caz pentru că suprimarea individului este o premisă a construirii noii societăţi pe mormanele de cadavre ale nesupuşilor; în al doilea, pentru că naivitatea şi puritatea sunt exploatate nemilos de către cei care trăiesc euforia începutului fără reguli precise.

Ceea ce este interesant de menţionat este faptul că, printr-o astfel de atitudine, autoarea nu face decât să constate falimentul moral al ambelor sisteme. Sigur, metodele prin care se realizează această decădere sunt fundamental diferite: teroarea, în primul; libertatea oferită celor care n-o cunosc încă, în al doilea. Însă valoarea intrinsec-umană are de suferit, simetric, în ambele situaţii. Şi asta nu pentru că oamenii n-ar fi funciarmente iubitori de libertate, ci pentru că o anihilare brutală a ei are darul de a mâzgăli orice tentativă de resuscitare a ei, 50 de ani mai târziu.

Deci: nu vi se va face frică citind-o, dar veţi recunoaşte, din când în când, tablouri vii ale trecutului nostru comun.

(Sofi Oksanen, Purificare, 320 p., ed. Polirom, 2012, trad. de Adela Victoria Korshin)

Comentarii
  1. val spune:

    o carte „tare”. am citit-o imadiat cand a aparut. eu n-am putut sa scriu despre ea. am pus inapoi in biblioteca si inca ma mai surprind amintindu-mi vreo scena.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s