Moartea bate la uşă

Posted: 2011/12/17 in cu cartea pe carte călcând
Etichete:, , , , ,

Ceea ce scrie Nicolae Manolescu în Istoria… sa, referitor la literatura poliţistă şi de suspans, e uşor descumpănitor. Ideea de bază a fragmentului cu pricina (pentru că despre un fragment vorbim, criticul literar fiind ferm convins că, din punctul de vedere al valorii literare, această nişă este inexistentă) este aceea a unui paradox: cum de nu avem mai mulţi scriitori (se subînţelege: buni) de cărţi de acest gen, din moment ce aşteptările publicului sunt mari (supoziţie bazată pe observarea succesului de care se bucură, în România, ecranizările unor romane ale Agathei Christie ori serialele tv de gen)? Cred că Manolescu porneşte de la o eronată percepţie estetică asupra acestui gen de literatură. Şi o spun şi de ce: după părerea criticului, Rodica Ojog-Braşoveanu este nulă din punct de vedere literar. Citindu-i „Moartea semnează indescifrabil”, am rămas cu impresia că lucrurile nu stau tocmai aşa.

*continuarea textului, pe , cu un clic aici.

(Rodica Ojog-Braşoveanu, Moartea semnează indescifrabil, ed. Nemira, 2011)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s