Lăudabilă iniţiativa editurii Trei de a aduce pe piaţa editorială nume ale literaturii de suspans ori ale policier-elor nordice. N-aş fi crezut niciodată că o zonă geografică oarecum „timidă” beletristic (sigur, lăsând la o parte nume deja clasice ca Selma Lagerlof ori Knut Hamsun) să fie, în realitate, un atât de suprinzător creuzet de talente. Astfel, Anne Holt, Arnaldur Indridason şi, iată, Camilla Lackberg devin şi la noi, din cvasi-necunoscute, nume „tari” ale literaturii de gen.
Romanul „Prinţesa gheţurilor”, solid şi bine închegat, ne introduce în lumea banală şi rece (la propriu şi la figurat) a unui orăşel suedez, Fjallbacka, zguduit (cum altfel?) de vestea morţii unei tinere, Alexandra. Erica, personaj principal al cărţii, este o tânără scriitoare, care ia contact cu plaiurile natale după 25 de ani de absenţă, şi care e rugată de părinţii Alexandrei să se „ocupe” de caz.
Continuarea, în 
, cu un clic aici.
(Camilla Lackberg, Prinţesa gheţurilor, ed. Trei, 2010, trad. de Simona Ţenţea şi Asa Apelkvist)
Cu cărţile pe faţă 