Jos pălăria!

Posted: 2011/04/05 in cu cartea pe carte călcând
Etichete:, , , ,

Din nou, voi scrie doar scurt despre romanul lui O. Nimigean, Rădăcina de bucsau, pentru că pregătesc un material mai serios pentru numărul următor din Poesis Internaţional. Aşa încât aici, în premieră, vă dezvălui la cald impresiile mele despre roman. Voi proceda didactic, aşa cum n-am făcut-o până acum, din dorinţa de a fi cât mai concis, fără să vreau, totuşi, să pierd esenţialul.

– nu e niciun secret că m-am găsit în faţa unui roman excepţional. Descopăr cu plăcere că, în ultima perioadă, renaşte în literatura română ceea ce eu aş numi romanul „neostentativ”, adică acela care-şi refuză din start un proiect programatic, fie ideologic, fie (la rigoare) afectiv-manipulativ. „Rădăcina de bucsau” nu vrea să demonstreze nimic, e doar o carte scrisă remarcabil despre un subiect comun. Ăsta e, până la urmă, farmecul discret al literaturii.

– tema romanului, simplă în modúl, dar bogată în semnificaţii, ni-l prezintă pe Liviu în ipostaza fiului îngrijorat de sănătatea mamei lui, Hareta, pe care o aduce din satul natal la oraş, la spital, şi pe care o duce înapoi, după finalizarea sumară a terapiei. Naturaleţea cu care Liviu tratează dezagregarea trupească, jena de a-ţi cunoaşte părintele şi altfel (în situaţii limită, adică), ruperea liantului originar şi naşterea unei legături noi, de parteneriat într-ale învingerii morţii, sunt, la O. Nimigean, tot atâtea pretexte de a împinge ficţiunea dincolo de barierele netrăitului, pentru a o readuce, cu mână sigură, între limitele crunte ale realului. E un fel de ficţiune atât de bine articulată, încât se metamorfozează pe nesimţite în felii de un firesc perfect. De cealaltă parte, povestea de dragoste dintre Liviu şi Ioana (alias Zelda) adaugă angoasei izvorâtă din iminenţa finalului o dimensiune erotică, construind panoramic o imagine completă a extincţiei şi a luptei surde pentru a o evita.

– fragmentele introspective, dovadă a unor resurse empatice remarcabile, se ţes în ritmul lent al romanului ca metode alternative de identificare a eului personajului principal cu spaimele comune ale cititorului. Chiar dacă povestea „curge” într-un ritm deseori exasperant de încet (însoţind cinematografic aşteptările, anxietăţile şi chiar disperarea celui care simte mirosul morţii), există totuşi în carte şi pasaje de un umor amar ori sănătos, cu rol decompensator. Încă o dată, remarc subtilitatea autorului de a jongla cu ideile, cu sentimentele şi cu proporţiile catastrofei într-un mod care-l face un adevărat virtuoz al creării de atmosferă.

– să nu uit limbajul absolut încântător. Există o vână atât de puternică a ardelenismului aici, încât, cel puţin pentru mine, romanul a fost o adevărată încântare. A se observa, în special, discuţiile cu Artemiu, personaj auxiliar, ilustrând perfect categoria isteţului de tranziţie (fără vreo conotaţie peiorativă). Ori dialogurile din satul natal, de o extraordinară (şi paradoxală!) prospeţime.

– construcţia romanului e doar o prelungire scriptică a modului în care se naşte emoţia. Un roman dens, aidoma trăirilor eroului principal; un roman lung, asemeni aşteptării fiului; în fine, un roman complet şi complex, întocmai ca viaţa pe care o cuprinde.

– nu vă spun mai multe. Păstrez detaliile, aşa cum am spus, pentru textul din nr.4 al Poesis Internaţional. Pot să mai adaug doar atât: Rădăcina de bucsau e, repet, un roman absolut excepţional, fără putinţă de tăgadă. O scriitură dintre cele mai puternice ale ultimilor ani, un roman al experienţelor-limită, o meditaţie fascinantă asupra legăturilor dintre noi şi dincolo, o carte a emoţiei pure. Mă bucur realmente că mi-a căzut în mâini şi acest roman, de o frumuseţe exemplară. Aşa că: jos pălăria!

(O. Nimigean, Rădăcina de bucsau, 480 p., ed. Polirom, 2010)

Comentarii
  1. dragos c spune:

    pai da, zic si eu!

  2. Monica Tarţa spune:

    Spuneam zilele trecute că avem din ce în ce mai mulţi autori români. De atunci mi s-a activat atenţia şi descopăr şi mai mulţi, ba care chiar sunt recenzaţi cu ajutorul cuvântului „excepţional”!🙂

  3. […] Boeriu scrie pe blogul sau ca Radacina de bucsau, romanul lui O. Nimigean, este exceptional.Pe noi ne-a convins sa il citim. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s