Mântuirea individuală

Posted: 2011/03/15 in cu cartea pe carte călcând
Etichete:, , , , ,

Ce-aş putea spune eu despre Chuck Palahniuk, fără să încerc să par un strâmbător din nas? În cazul meu, reclama excesivă făcută unui autor are efectul invers: cu cât aud mai des pomenindu-i-se numele, cu atât mai reticent devin în legătură cu opera sa. De cele mai multe ori, am dreptate. Sau, cel puţin, am această impresie.

Născut în 1962, Palahniuk este considerat reprezentantul cel mai important al „generaţiei nihiliste”. Mie, unul, asta nu-mi spune nimic. Adică nimic de bine. Dacă şi literatura devine un teren al demolării furioase a oricărui establishment, fără un proiect sănătos de înlocuire a nocivului cu ceva benefic pe termen mediu şi lung, ne-am pricopsit. Literatura, fie ea şi underground, ar trebui, după capul meu, să aibă ca scop prioritar filtrarea artistică a unui subiect real sau imaginar, şi nu neapărat manifestul milităros şi cadenţat. Cred în firescul spontan al artei, nu în valoarea ei programatică. Evident că nu autorul e vinovat pentru această încadrare într-o categorie abstractă. Însă bănuiesc că nici nu-l deranjează prea tare eticheta de bad boy.

Continuarea recenziei în numărul 9 al revistei Suspans, cu un clic aici.

(Chuck Palahniuk, Cântec de leagăn, 298 p., ed. Polirom, 2007, trad. de Radu Gârmacea)

Comentarii
  1. Monica Tarţa spune:

    Sunt de acord cu tine, de obicei. Însă mă gândeam azi că nu este (mereu) vina unui produs că a creat o isterie în masă, este doar un fenomen, şi este posibil ca produsul să nu fie prost. Evident că nimeni dintre cei care au avut vreodată treabă cu cititul nu doreşte să citească ceva ce ceilalţi nu citesc de obicei, însă, în definitiv, cartea nu are nici o vină. Şi Un veac de singurătate pare foarte mediatizat, după modelul acesta.

    • danboeriu spune:

      dar eu nici n-am făcut o legătură directă între „fenomen de masă” şi „produs prost”. eu spun doar că palahniuk nu mă entuziasmează, însă pot să înţeleg de ce e un autor prizat. până la urmă, notorietatea unei cărţi sau a unui autor poate însemna două lucruri: fie e un produs de consum, uşor de îngurgitat şi lesne asimilabil de către masse, fie ne aflăm în prezenţa unei capodopere sau a unui talent ieşit din comun, capabile să mişte nu doar critica de specialitate, ci şi simplii cititori. palahniuk, după mintea mea, se încadrează în prima categorie. „un veac de singurătate” – într-a doua.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s