Tentaţia inaccesibilului

Posted: 2011/02/06 in cu cartea pe carte călcând
Etichete:, , , ,

Uite ce titlu pompos am dat unei însemnări referitoare la o carte care nici nu mi-a plăcut atât de mult. Iar lucrul ăsta e surprinzător, având în vedere că vorbim, totuşi, despre Iris Murdoch, the one and only. Mi se confirmă, astfel, ideea că nu poţi fi genial în zeci de romane. Mai trebuie să dai şi câte-o carte aşa, mai călduţă care, fără a fi spectaculoasă, reuşeşte, în ciuda acestui fapt, să-ţi capteze atenţia.

Ca la mai toate romanele autoarei britanice, şi în „Capul retezat” cheile de interpretare sunt multiple. M-aş hazarda să fac un joc al pendulării între un registru frivol şi unul cu implicaţii psiho-sociale, dar nu ştiu dacă-mi iese. Hai să vedem. Deci.

Interpretarea vulgară: high-class britanic; curvăsărie cât cuprinde; Martin e căsătorit cu Antonia; Antonia îl înşală cu Palmer, terapeutul ei; Antonia, în acelaşi timp, îl înşală pe Martin şi cu Alexander, fratele lui; Martin nu e fraier, îşi înşală nevasta cu Georgie; Georgie se cuplează, mai târziu, cu Alexander; ba chiar şi cu Palmer, la un moment dat; intră în scenă sora misterioasă a lui Palmer, Honor Klein; pare inaccesibilă, până când Martin, îndrăgostit de ea, o urmăreşte până la ea acasă, unde va descoperi, stupefiat, că are o relaţie incestuoasă cu fratele ei, Palmer; nu vă doare capul încă? Mai aşteptaţi! Georgie, prinsă într-atâtea jocuri pe care nu le înţelege, are o tentativă de suicid. Lumea pare să se împace la căpătâiul ei. Ulterior, ea va pleca cu Palmer în străinătate, iar Martin primeşte vizita promiţătoare a lui Honor, cu care, se pare, va începe o relaţie. Şi gata. Am avut sentimentul, deseori, că trebuie să-mi notez pe o hârtie relaţiile dintre personaje, pentru că deja era vraişte… Mă şi gândeam să fac o planşă, pe care s-o atârn deasupra patului, aşa cum fac copiii cuminţi cu tabelul lui Mendeleev (dacă mă-ntrebaţi de-acum vă spun că eu n-am făcut aşa ceva. Am urât chimia temeinic şi cu spume).

Interpretarea subtilă (mă rog, în funcţie de câtă subtilitate oi fi eu capabil azi): romanul e prezentat ca fiind o „comedie de moravuri”. Nu mi s-a părut, fie şi pentru că metoda de a desena în şarje groase tabloul relaţional între membrii unei societăţi nu înseamnă, neapărat, că aceasta se şi constituie într-o comedie. Mai degrabă e vorba de planuri diferite de a înţelege derapajele etice. Aşa cum există persoane care-şi camuflează micimile etice justificându-le biologic (n-aţi auzit niciodată bărbaţi care-şi înşală soţiile cu scuza că bărbatul e poligam de la natură? Jalnic, i know…), tot aşa, personajele lui Iris Murdoch construiesc un întreg eşafodaj de minciuni sentimentale pentru a-şi legitima opţiunile haotice. Atunci când, de fapt, e vorba despre tentaţia fructului interzis (Martin începe să-şi reiubească soţia abia când află că aceasta îl înşală), eroii vin cu explicaţii de un roz tâmpitor. Totul e, aşadar, permis, câtă vreme argumentarea opţiunilor este consensual acceptată la nivel societal. Până şi relaţia incestuoasă dintre Honor şi Palmer e privită dintr-un unghi afectiv, într-o amnezie totală a caracterului imoral al unei astfel de opţiuni. Cu alte cuvinte, Iris Murdoch sugerează, prin intermediul unor personaje care mie, de data asta, mi s-au părut lovite de streche, că atâta vreme cât într-un cadru micro-global lucrurile aparent mizerabile capătă justificări onorabile, totul trebuie să fie permis. Un mesaj vag hippie, circumscris unei societăţi pe care cu greu ai putea-o bănui că vrea să iasă dintr-un conservatorism bolnăvicios. Nu mă mir, din nou, că Iris Murdoch a stârnit iritări în epocă din cauza subiectelor romanelor ei.

Hai să nu fiu dur: nu zic că nu mi-a plăcut. Spun doar că, în comparaţie cu alte cărţi ale lui Iris Murdoch, aceasta mi s-a părut slăbuţă. Să fi fost „Capul retezat” primul roman al autoarei pe care să-l fi citit, nu cred că m-ar mai fi apucat entuziasmul la care aţi fost cu toţii părtaşi, pe blog, de când am descoperit-o pe fascinanta Iris Murdoch. Dacă, însă, sunteţi răciţi şi condamnaţi la pat, aşa cum sunt eu de o săptămână încoace, romanul ăsta vi se poate părea, pe alocuri, amuzant. Hm, înseamnă că tot o fi avâd ceva legătură cu comedia, after all.

(Iris Murdoch, Capul retezat, 320 p., ed. Polirom, 2007, trad. de Anca-Gabriela Sîrbu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s