Am spus că nu am stare, deocamdată, să scriu despre cărţi. Nu pentru că n-aş citi nimic chiar acum, ci pentru că mood-u’ nu e la locul lui. De fapt, citesc în paralel vreo 4 cărţi, foarte diferite, despre care voi lăsa impresii cât de curând. Asta, evident, dacă între timp nu-mi vor face cu ochiul alte volume. Există mereu tentaţia asta de a abandona o lectură pentru o alta, după care să revin la prima dintre ele, cu remuşcarea cu care te întorci la nevasta înşelată. Deci.
Iată poze cu spaţiile în care „muncesc” pentru blogul ăsta.
Pentru început, o poză cu locul în care citesc:
Apoi, o ilustrare fotografică (ha, v-am spart!) cu micul meu loc de unde livrez textele.
Nu vă lăsaţi păcăliţi nici de gps-ul de pe măsuţă (salvarea mea când ies din apartament), nici de unghiera roz (care habar n-am ce caută acolo)! 🙂
Cu cărţile pe faţă 
îmi place însă brelocul PNL 🙂
sharp as always, mircea! :))
p.s. alea-s tertipurile ieftine ale lui taică-meu de-a mă îndoctrina.
hmm daca excludem in mod pagin factorul x(nevasta) care a achizitionat device-ul, pot spune doar ca culoarea nu are nimic de a face in relatia pret vs calitate,
că bine le zici. numai că eu nu folosesc unghiera aia, chit că factorul x („nevasta”, a házi sárkány) lipseşte din peisaj (e substituit cu mai blândul „girlfriend”). 🙂
ioi domnule, ma uimesti. mai deunazi, penetrind grota, am chestionat´o pe mostenitoarea genetica:” tu bestie blonda cu chip de inger, stii oare ce ti´a adus taticu´tau?” mnoah momentul orgasmic fiind iregistratu´de catre suflet, ma trezesc chestionat de consoarta” si mie, ce m´ai adus?” vai, tu cea care ai dat´u nastere la iubirea noastra cu chip de inger si apucaturi de diavola, ui´ce cosh am intre omoplati! exact cinci minute mai tarziu, cind terminase sa´mi raspindeasca secretia sebacee pe interiorul sfarcurilor mi´am dat seama ca iubirea e vesnica.
Si io am scaun de-ala si mi l-am cumparat special pentru citit. nu stiu, insa, daca am citit de vreo 3 ori in el. ;)) Dar hainele stau asa confortabil aruncate pe el. ;))
true! deşi nu las haine pe el prea des. mai degrabă o pătură, în care mă învelesc când mă uit la câte-un film pe laptop (lucru pe care îl urăsc, de altfel; mie filmele-mi plac numa’ la cinema).
dane (pot sa-ti spun asa?) care e diferenta dintre o carte buna sina mai putin buna?
tu chiar vrei un răspuns la întrebarea asta?
sigur
bine. păi dacă-i pe-aşa, atunci zic următoarele: o carte bună e aia după care exclami „‘ai, să-mi bag…!”, iar una mai puţin bună e aia după care zici „mda…”.
mda
la care carte te referi când spui asta? 🙂
unghiera roz face totul in fotografia aceea! :))
la una pe care autorul a incercat-o nu in ideea de competitie intelectuala ci doar din impulsuri sincere.