Splendoarea vidului

Posted: 2010/12/29 in cu cartea pe carte călcând
Etichete:, , , ,

Pentru orice iubitor de poezie, apariţia unui nou volum semnat Ioan Moldovan, redactorul-şef al mereu tinerei Familia, ar trebui să constituie prilej de sărbătoare. Drept e că pe mine mă-ncearcă şi o ţâră de patriotism local când se întâmplă una ca asta, aşa încât plăcerea e dublă.

Nu ştiu dacă mai apuc să citesc vreo altă carte până la finalul anului ăstuia, aşa că s-ar prea putea ca „Mainimicul” poetului orădean Ioan Moldovan să fie ultima mea incursiune din 2010  în lumea literaturii. Şi ar fi chiar frumos să se întâmple aşa, mai ales că volumul de faţă, proaspăt ieşit de sub tipar, comprimă într-un mod discret o întreagă colecţie de nedumeriri şi resemnări aparţinând unei personalităţi de o lucidă blazare. Volumul pare decupat dintr-o bucurie a măruntului, în care aspiraţiile n-au voie să depăşească un anumit prag, din cauza inadecvării la habitaclu a acestora. Într-o lume sufocată de birocraţie, de legi absurde, de timp nemilos, singura opţiune a celui care trece prin ea este fie hazul de necaz, fie nepăsarea senină în faţa inutilităţii zbaterilor cotidiene („Domnişoarele aerobice şi profesoara lor strigându-le / să ridice mai sus piciorul stâng / să-şi curbeze mai tare coloanele // Acolo, în pivniţă / se pregătesc toate să ajungă foarte flexibile / pentru minunea aceea / când vor cădea din cer” – În pivniţă, p.9). Metafizicul nu mai e aici privit ca recompensă pentru puritatea unui traseu corect, ci mai degrabă ca ultimă frontieră a speranţei într-un ceva ce trece dincolo de ghişeul unde-ţi plăteşti dările („Stau doar la masa mea şi beau suc / şi mă gândesc mă gândesc mă gândesc mă gândesc – doar la datorii / şi-mi cântă îngerul „Unde te duci? unde mă duc? şi când şi când şi când vom fi iarăşi vii?!” – Cântec de petrecere, p.12).

Tributul plătit aici pentru un acolo mulţumitor se traduce în cuantificarea tuturor gesturilor nesemnificative care însoţesc descrierea unui cotidian anost, banal prin definiţie. Poetul gândeşte totul în termeni de costuri-beneficii, într-un duios pragmatism al dorinţei de a conferi sens fiecărei acţiuni proprii. Viaţa devine, astfel, o melodie a înţelesurilor ascunse („opt sute acolo nouă dincolo / vreo patru pe maşină pe bucate / o sută pentru cerşetori / o alta pentru biluţele ingurgitate per os // şi aşa mai departe şi aşa mai departe / te inspiră cântă barde” – Amintirea grijilor, p.25).

Tonul volumului e unitar, exprimând fără echivoc speranţa într-o mântuire pe rămăşiţele fiecărei zile. Din mainimic renaşte izbânda, din vidul existenţial se creionează conturul unui mâine al abundenţei. Asta nu înseamnă, fireşte, că poetul suferă de naivitate; dimpotrivă, o atare atitudine este expresia matură (şi ludic-ironică!) a unui instinct de conservare puternic, capabil să lupte vârtos cu deziluziile unui trai mărunt („beau bere / fumez / şi sunt birocrat // ce viaţă dulce / ce trai minunat” – De lucru, p.28)

Aşa cum m-am obişnuit deja, nu închei această mică impresie de lectură fără să transcriu, integral, poemul care mi-a plăcut cel mai mult. De fapt, întreaga carte mi s-a părut minunată, poate şi pentru că am citit-o în seara de Crăciun, în vârf de munte, acompaniat de zăpezi neprietenoase, pahare mereu reumplute cu vin, un foc mocnit, amoruri consumate rapid şi pesimismul aferent lunii decembrie. O lectură sub pătură, la lumina caldă a unei paradoxal-de-tonice melancolii. O să-nţelegeţi, aşadar, de ce poemul următor mi s-a potrivit mănuşă: „o mulţime de oameni / mă ocupă / şi în tristeţea trupului îi plâng / din umbră / şi aceasta e însăşi ştergerea mea din table // scrisori care nu se scriu / vieţi care nu se vieţuiesc” (Ştergerea, p.8).

(Ioan Moldovan, Mainimicul, 80 p., ed. Cartea românească, 2010)

Anunțuri
Comentarii
  1. Ioan Moldovan spune:

    Multumiri pentru tandrele insemnari! La multi ani, cu bine mereu!

  2. danboeriu spune:

    oo, ce surpriză plăcută! la mulţi ani şi dv., dle moldovan!

  3. […] Miercuri, 23 martie, ora 17, la Libraria Gutemberg se lansează cartea poetului Ioan Moldovan, “Mainimicul” ( Editura Cartea Românească, 2010). Director al Revistei de cultură Familia, Ioan Moldovan este considerat unul dintre cei mai valorosi poeti ai generatiei 80 din literatura romana. Mai multe despre volumul de poezii ” Mainimicul” găsiţi aici […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s