Arhivă pentru 2010/12/25

Anul ăsta, prin vară, scriam despre Persepolis-ul Marjanei Satrapi, o carte atât de surprinzător de frumoasă, încât am îndrăgit-o numaidecât. Nu se putea să ratez Broderiile, se înţelege…

Nu zic eu că e un fel de „Sex And The City”; o zice Washington Post, pe coperta a patra. Oricum aveam unele remuşcări că am început, mai nou, să mă uit din când în când la serialul cu Sarah Jessica Parker în rol principal. Şi mi-am zis: dacă e bal, apăi bal să fie! Am deschis cartea aseară, în ajunul Crăciunului, după ce fusesem la birou, apoi umblasem toată ziua bezmetic prin oraş, îmi vizitasem un prieten, cinasem la ai mei etc.  Am ajuns, într-un sfârşit, acasă şi m-am trântit în pat. Mi-am adus aminte că am cumpărat şi nişte cărţi, aşa că le-am scos din geantă, m-am uitat la fiecare atent, după care am luat-o în pat pe cea care-mi făcea cu ochiul (că doar aşa funcţionează treaba, nu? 🙂 ). Şi dă-i, şi luptă, şi dă-i… Mişto!

Bine, n-am terminat-o aseară, ci azi-dimineaţă. Dar senzaţia e aceeaşi: o carte deşteaptă, amuzantă, fresh, despre nişte femei iraniene care stau la o bârfă mică (bărbatul care nu recunoaşte că i se pare interesant să tragă cu urechea la toate nimicurile astea femeieşti minte, vă asigur) despre tipi, căsătorii, refacerea virginităţii, penisuri care nu-s fotogenice (aşa zic femeile, pot eu să le contrazic?!), lumea occidentală, MTV etc. Nu se simte nicăieri bariera psihologică între concepţiile orientale şi cele occidentale referitoare la sex. Femeile astea sunt destupate la minte, însă se lovesc de tot felul de prejudecăţi care nu le permit întotdeauna să acţioneze în conformitate cu libidoul propriu. Că-n rest, Dumnezeu (/Allah) cu mila!

Cum poţi să-ţi fraiereşti soţul că eşti virgină, când tu de fapt ai pierdut pe drum povara asta? Simplu: iei o lamă de ras şi te tai un pic în momentul fatidic, ca să ai dovada sângelui. Numai că povestea femeii care a încercat un astfel de tertip e tragică: i-a secţionat un testicol proaspătului soţ. Ha, ha, ha!, râd şi eu, dar parcă simt o durere surdă în zona inghinală. 🙂 Şi asta e doar una dintre poveştile savuroase din carte. O să vi se dezvăluie şi secretul broderiilor (un eufemism folosit pentru a explica mecanismul reîntineririi vaginului), precum şi al relaţiilor convenabile între tinere femei iraniene şi bărbaţi occidentali putred de bogaţi. Dar citiţi voi cartea, că e faină rău.

Şi uite cum m-am trezit eu în dimineaţa de Crăciun şi vorbesc despre vagine, penisuri şi această minunată artistă (că e mai mult decât o simplă scriitoare) care e Marjane Satrapi. Ole!

…şi Crăciun fericit, tuturor!

(Marjane Satrapi, Broderii, 136 p., ed. Art/Jumătatea plină, 2010, trad. de Anamaria Pravicencu)