Fără titlu

Posted: 2010/11/21 in cu cartea pe carte călcând
Etichete:, , , ,

M-am enervat. Scrisesem deja comentariul la cartea asta, când mi-a dispărut totul. Aşa că acum va trebui să fac un salt regresiv şi să-mi aduc aminte ce voiam să spun. Sau nu.

Ziceam că Amos Oz e, pentru mine, unul dintre acei scriitori cărora le-ai citit o carte, dar nu te-a convins şi încerci să-i mai dai o şansă. Acum vreo 6 ani am citit „Cum să lecuieşti un fanatic” şi am rămas cu impresia că era un mic manual de învăţăminte cuminţi, cu care oricum n-ai fi putut scoate un fanatic din convingerile lui. Dar, ştiind că Amos Oz e considerat un mare scriitor, am zis să mai încerc o dată.

Aşa am ajuns la „Cum să cunoşti o femeie”. Personajul principal e Yoel, agent al serviciilor secrete israelite, ieşit la pensie. Locuieşte cu mama, soacra şi fiica. Soţia, Ivria, moare în condiţii suspecte, deşi e vorba, probabil, de un accident nefericit (electrocutare). Are nişte vecini dubioşi (lesne încadrabili la weirdos, după umila-mi părere): fratele vecinei îl invită să facă sex cu sora lui, ca şi cum ăsta ar fi cel mai normal lucru din lume. Mă rog… După moartea soţiei, Yoel îşi dă seama că întreg clasamentul priorităţilor se schimbă pentru el. Dacă până mai ieri era considerat unul dintre cei mai capabili oameni ai sistemului, astăzi crede că rostul lui e de a avea grijă de fiica sa epileptică, Netta. Pentru că îşi auto-asumă o asemenea sarcină, el va refuza să îndeplinească o ultimă cerinţă a serviciului său. Un om va fi asasinat, din această cauză. Yoel ajunge în postura celui măcinat de o dilemă psihologică. Ce e mai important, mai util, mai etic? Personajul oscilează între satisfacţia datoriei părinteşti şi eroziunea remuşcării de a auzi că un om a fost asasinat oarecum din vina sa (a lui Yoel, adică), prin refuzul de a participa la acea operaţiune. Şi, ca să iasă din această chestiune, se apucă de grădinărit. Nu râdeţi, aşa e cartea!

Până la urmă, ce înseamnă să cunoşti o femeie? Şi despre care femeie e vorba? Despre soţia sa moartă (nu vom şti niciodată adevărul, iar chestiunile din trecut primesc o altă lumină, după moartea ei inexplicabilă)? Despre mama şi soacra sa? Despre Netta, pe care o sufocă, oarecum compensator, şi care se va decide să se înroleze, în ciuda tuturor opreliştilor? Despre vecina nimfomană, care vede în acuplare crearea unei legături indestructibile? Despre toate acestea? Şi, dacă aşa este, care o fi morala? Yoel eşuează cam peste tot, ceea ce înseamnă că e mai bine să-ţi vezi de ale tale. N-are rost să te străduieşti. Trăim într-un determinism amar.

Recunosc că s-ar putea ca romanul să nu-mi fi fost pe plac independent de valoarea sa artistică. Pentru că nu degeaba nu mi-a plăcut niciuna dintre ultimele 3 cărţi citite. E vina mea. Sau cel puţin aşa cred. Nu mai am abilitatea de a absorbi literatură. Am intrat într-o pauză. A gustului.  Sper că următoarea carte va sparge vraja. Pentru că de citit oricum nu mă las. Numai că nu sunt foarte reader-friendly these days. Mi-a trece.

(Amos Oz, Să cunoşti o femeie, 392 p., ed. Polirom, 2004, trad. de Antoaneta Ralian)

Anunțuri
Comentarii
  1. Ah, cred ca-i ceva in aer… si eu am terminat ieri o carte dupa ce am tras de ea cam o luna. si cu cea dinaintea ei la fel… si erau carti bune, da’ daca lipseste cheful. si am mai auzit ca si altii trec prin asta, dar e doar o faza. Va trece.

    Cat despre Amos Oz, eu am citit Cutia neagra si mai am in biblioteca POveste despre dragoste si intuneric, care imi face din ce in ce mai des cu ochiul.

    • danboeriu spune:

      poate ai dreptate. eu constat doar că lucrurile care mă enuziasmau anterior acum îmi provoacă cel mult indiferenţă. şi sper şi eu să treacă! 🙂

      „cutia neagră” o am şi eu în bibliotecă, dar n-am citit-o, mi-a scăpat, iar „poveste despre dragoste şi întuneric” mi-a făcut şi mie cu ochiul, dar doar de pe rafturile librăriei. deocamdată. mai vedem.

  2. Monica Tarţa spune:

    🙂 Îmi pare rău! Eu scriu mereu lucrurile lungi în word, să mă asigur că stau bine acolo 😀 Nu direct în wordpress. Ai încercat ctrl+Z? 🙂

    Îmi place că este o carte cu autor cam… deprimat, mă face curioasă.

    • danboeriu spune:

      n-am mai încercat niciun ctrl+z, că eram paralizat de nervi… 🙂

      proabil că autorul a fost deprimat, însă dacă reuşea să fie măcar deprimaNt în ceea ce a scris în cartea asta, era ok. mie nu mi-a provocat nicio reacţie. o carte mai mult moartă decât vie. ca găina alergată de tir.

  3. dada spune:

    ai citit pana la urma „cutia neagra”? eu am citit-o pe nerasuflate !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s