Arhivă pentru 2010/10/19

La aniversară

Posted: 2010/10/19 in Uncategorized

Astăzi, 19.10.2010, acest blog împlineşte un an. Poate n-o să mă creadă multă lume când spun că n-am intenţionat ca acest eveniment să coincidă cu a o suta carte pe care am citit-o de când scriu aici. Aşadar, după un an de bloggerit şi 100 de cărţi citite şi comentate, e vremea unui scurt bilanţ.

Voiam ca postarea asta să fie ceva mai veselă. Nu e. Dar asta n-are deloc legătură cu plăcerile pe care mi le provoacă blogul. E o chestiune colaterală, pe marginea căreia n-am să brodez.

Deci, momentul de sinceritate 1: a fost mai mare decât 100 numărul cărţilor pe care le-am citit. Nu cu mult mai multe, pentru că nu mi-ar fi permis timpul. Însă despre unele romane pur şi simplu n-am avut ce să scriu. Şi m-am mirat. N-am putut, de exemplu, să scriu nici măcar o impresie despre Saul Bellow şi „Iarna decanului”. Nu mi-a plăcut deloc, deşi toate premisele o arătau. Subiectul mă pasionase (mizeria cotidiană comunistă în România), scriitura era în regulă (autorul e nobelizat, ce dracu’…), însă nu m-a mişcat absolut deloc. N-am avut putere nici măcar să „desfiinţez” cartea. Era inutil. Mă gândeam că n-am putut intra în atmosferă, că nu m-am pliat cum trebuie pe subiect etc. Adică mi-am transferat în totalitate vina de a nu-mi fi plăcut Saul Bellow. Din respect pentru cei care-l gustă, evident. După aceea, a mai fost o carte pe care am luat-o doar pentru că mă intrigase. Era „Sextingul” Loredanei Groza. Pfuuu… De departe cea mai proastă carte pe care am citit-o vreodată. Poate oricând sta la loc de cinste în topul celor mai jalnice încercări scriitoriceşti. Vă daţi seama că nici despre cartea asta n-am putut scrie nimic. Ce era să scriu? Că Loredana îi explică fetiţei ei că, atunci când se fac copiii, tati îi dă lui mami un sos special, ca la McDonald’s? Naaah… Nu se poate. Totul are o limită. Mai ales eu! 🙂

Momentul de sinceritate 2: sunt de acord că lista celor 100 cu care se încheie acest prim an de blogăreală despre cărţi e oarecum ciudată. Am renunţat, cel puţin în anul care a trecut, la cărţile mari, la „bulevardele” literaturii. Nu-mi stă mereu în fire lucrul ăsta. Mai am mulţi clasici de devorat şi nu mă voi feri de ei în viitor. Nu vreau să spun, prin asta, că mă angajez să-i citesc pe X şi pe Y. Pentru că singurul criteriu al lecturii este, la mine, plăcerea. Spuneţi-mi hedonist, dacă vreţi, dar cititul e, în cazul meu, aşa cum am spus-o şi cu alte ocazii, singurul viciu mărturisibil.

Momentul de sinceritate 3: Nu vă promit nimic pe mai departe. Nu ştiu dac-o să vă placă ce voi citi de-acum încolo, nu ştiu dacă veţi fi dezamăgiţi sau nu. Contează prea puţin. Dacă unul sau doi oameni se simt mânaţi către o carte ca urmare a ceea ce scriu eu aici, sunt deja mulţumit. Blogul şi-a atins scopul. Nu vreau să dau indicaţii la tăt cartieru’.

Momentul de sinceritate 4: pe parcursul ultimului an, blogul ăsta mi-a făcut bine. Şi, din nou, nu voi intra în detalii. Pot să spun doar că am cunoscut mai bine nişte oameni pe care-i apreciam oricum, că am primit semnale pozitive de la persoane cu care nu credeam vreodată că voi ajunge să vorbesc face-to-face, că am fost cooptat în nişte proiecte care m-au onorat şi că nu vreau să mă opresc. Cel puţin deocamdată.

Hai, că v-am ameţit deja. Şi mai am şi alte treburi pe lângă lauda de sine.

La mulţi ani, blogule!