Mda… deci nu!

Posted: 2010/10/14 in cu cartea pe carte călcând
Etichete:, , , ,

Am văzut recent la librăria Humanitas (unde las lunar echivalentul salariului minim, cred) un volum semnat Adrian Lustig. Se chema „Funeralii fericite!” şi a apărut anul acesta. Am făcut un obositor exerciţiu de concentrare ca să-mi aduc aminte de unde ştiu eu numele ăsta. Aţi ghicit: din biblioteca personală. Hai să fiu cinstit şi să spun că o bună parte din totalul cărţilor mele a fost cumpărat de ai mei, înainte şi după 1989. Evident, la un moment dat s-au oprit, că venise tranziţia şi peste ei (deci li s-au schimbat priorităţile) şi s-au gândit să lase moştenire mormanul de cărţi tocilarului care eram. Iar eu, ca un demn urmaş al celor care mi-au pus cartea în mână (taică-meu îmi dădea să citesc Allan Poe, iar maică-mea mă înnebunea, în clasele mici, cu Jules Verne, care nu mi-a plăcut niciodată), am dus tradiţia mai departe. În ultimii 5 ani, cred că am dublat numărul cărţilor pe care le aveam în casă. Asta ca să nu mai zic că şi bunică-mea mi-a oferit întreaga ei bibliotecă, de unde i-am putut citi (tot prin tinereţile mele) pe Dumas, Zola, Maupassant, ba chiar şi pe Shakespeare (din care, în clasa a şasea, când am încercat să citesc „A douăsprezecea noapte”, n-am priceput nimic).

Oau, ce m-am lungit… Voiam doar să nu vă mire dacă, din când în când, mai vedeţi la mine pe blog şi nişte cărţi vechi, publicate acum multă vreme. Sunt tot ale mele.

„Un băiat ura o fată” a fost, pentru mine, o cruntă dezamăgire. Am crezut că, autorul fiind publicat acum la Humanitas, o fi ceva de capul lui. Şi poate chiar e! Numai că asta n-o fi cartea lui cea mai bună. A apărut în 1990 şi bănuiesc că a fost scrisă înainte de revoluţie. De aceea, lucrurile care în mod normal ar fi putut fi exploatate într-un registru comic (obtuzitatea unor funcţionari mărunţi, tâmpenia graţioasă a inginerilor de pe şantier ş.a.) rămân într-o lumină conformist-cuminte. Se simte, pe alocuri, că autorul are resurse în dezvoltarea unui limbaj colorat, însă evită să-l folosească la maximum. Aşa încât romanul e subţirel, plictisitor şi lipsit de vlagă. E vorba despre un tânăr aspirant înr-ale lirismului (Sergiu Arvinte, poet amator), îndrăgostit de o colegă de facultate, Marina, care îl refuză ferm. Alexandru, amic al Marinei, este rugat de aceasta să-şi pună în aplicare întregul arsenal de detectiv wannabe şi să-l caute pe Sergiu, care dispare brusc după ce n-a avut succes în amor. Alexandru porneşte pe urmele acestui tânăr (refugiat pe un şantier unde, ca să scape de durerea pricinuită, îşi doreşte să lucreze la cel mai dificil raion) şi toată cartea e o relatare a acestei căutări. Alexandru se întâlneşte cu o sumedenie de personaje: tipa înfiptă care-şi caută chiriaşi, părinţii îngrijoraţi, conţopiştii ignoranţi etc. Dar nu e nimic spectaculos aici. Nu ştiu ce intenţie a avut autorul, însă cartea asta n-a fost, de fapt, nimic. Deci… nu!

Parcă am citit undeva că Adrian Lustig e întrucâtva „responsabil” de umorul extraordinar al filmului „Nunta mută”, a lui Horaţiu Mălăele. L-am văzut anul trecut şi a fost unul dintre cele mai mişto filme din 2009. Am, şi acolo, câteva rezerve, dar o să vi le spun când mi-oi deschide blogul cu filme! :)) Glumesc, evident. Nu-s deloc cinefil. Dar filmul acela merită văzut. De aceea, mă aşteptam ca Adrian Lustig să fie spumos. În „Un băiat ura o fată” n-a reuşit decât să plictisească. Deşi trebuie să recunosc că există pasaje în care se întrevede un soi de ironie fină, din familia mai-târziu-publicaţilor Radu Paraschivescu ori Radu Pavel Gheo. Adică startul fusese bun. Numai că autorul s-a împiedicat pe parcurs. Păcat. Mă mai poate surprinde Adrian Lustig cu ceva? Om trăi şi-om vedea, vorba orbului pe patul de moarte…

(Adrian Lustig, Un băiat ura o fată, 184 p., ed. Eminescu, 1990)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s