Literatură cuminte

Posted: 2010/10/10 in cu cartea pe carte călcând
Etichete:, , , ,

John Fante (1909-1983) e un autor american de origine italiană. A fost recompensat post-mortem cu PEN Lifetime Achievement Award. Mă gândeam că lucrul ăsta se întâmplă în acele cazuri în care unui autor valoros nu i s-au recunoscut pe deplin meritele în timpul vieţii. Şi ştim asta, cel puţin în câteva cazuri sonore. Noroc cu Nobelul şi cu Llosa, că s-a mai făcut niscaiva dreptate, până nu era prea târziu. Eh, am divagat. Deci: mă gândeam că John Fante e un autor uriaş care, din motive obscure, n-a fost suficient recompensat pe vremea când era în plin avânt creator. Mai mult decât atît, judecând după coperta a patra a acestei cărţi, unde ni se spune că „O să vină şi primăvara, Bandini” e capodopera lui Fante, mă aşteptam ca romanul ăsta să fie excepţional.

Şi nu e. În mod sigur, în teoria literară nu există noţiunea de „literatură cuminte”. I s-ar potrivi de minune romanului ăstuia. „O să vină şi primăvara, Bandini” prezintă o familie de imigranţi italieni în America, faţă în faţă cu o sărăcie lucie şi cu zero perspective. Svevo, capul familiei, e zilier, mama, Maria, e o habotnică feroce, iar cei trei băieţi îşi trăiesc cât se poate de firesc adolescenţa (Arturo, 14 ani) ori preadolescenţa (August, Federico). Arturo se îndrăgosteşte de Rosa, fură din zestrea mamei lui un colier pe care i-l dăruieşte, Rosa îl refuză (crezând că e furat), Arturo îl zvârle în văzduh. Rosa face pneumonie şi moare. Asta e una dintre poveşti. Cealaltă ni-l arată pe Svevo, căzut în graţiile lui Effie Hildegard, cea mai bogată şi cea mai văduvă locuitoare a orăşelului. Îi repară şemineul. Ea îl mai pune la muncă. Îl atrage în pat. Svevo cedează numai după ce-şi dă seama că Maria nu crede că, până atunci, a rezistat farmecelor acestei putana (aşa cum o numeşte la sfârşit). Arturo se duce după tatăl său acasă la Effie şi îl ia înapoi, după o discuţie mai mult sau mai puţin simbolică, ajutată şi de intervenţia jucăuş-agresivă a lui Jumbo, câinele lui Arturo. Şi cam atât.

Totuşi, n-am nimic de reproşat stilului. John Fante scrie direct, exact, forţa de sugestie derivând mai degrabă din precaritatea decorului decât din vreo invenţie metaforică.  E genul acela de scriitură care te prinde, care-şi permite să penduleze graţios şi pe nesimţite, schimbând perspectivele (chiar şi relatarea trece, uneori, de la persoana a treia la persoana întâi, ceea ce dă senzaţia comuniunii perfecte cu obsesiile personajului pus în discuţie). Numai că, nefiind dublat de o acţiune palpitantă, stilul se pierde oarecum în banalitatea poveştii. Am avut senzaţia că am mai citit povestea asta. Făceam legături chiar cu copilăria lui Paler (mama evlavioasă şi tatăl nepăsător) ori cu Moromeţii lui Preda. Ba chiar şi Ion Creangă mi-a venit în minte (şi nu, nu cu „Povestea poveştilor”).

De ce zic că e literatură cuminte: pentru că pare genul acela de proiect care îşi stabileşte de la bun început să nu supere pe nimeni (dpdv stilistic, de exemplu), să respecte un anumit dozaj al suspansului, să treacă elegant de la introspecţia fină la prezentarea pastelată a unui peisaj înduioşător etc. Get my point? „O să vină şi primăvara, Bandini” e o carte „corectă”, atât politic (nu arată cu degetul împotriva nepăsării americanilor pentru problemele minorităţii, nici pomeneală), cât şi stilistic (cu frazare lină, stil „curgător”, similar romanelor româneşti interbelice). Numai că, la fel ca oriunde şi oricând, şi în literatură cuminţenia poate fi plictisitoare.

Concluzie: o carte agreabilă. Atâta doar. Saga familiei continuă, totuşi. Autorul a mai scris încă 2 sau 3 cărţi avându-i ca protagonişti pe cei din familia Bandini. Cine ştie, poate următoarele poveşti or fi mai interesante. Dar nu promit că mă apropii de ele imediat. Mai am şi alţi clienţi… 🙂

(John Fante, O să vină şi primăvara, Bandini, 220 p., ed. Humanitas, 2008, trad. de Vali Florescu)

Anunțuri
Comentarii
  1. […] lasa-ma, ca te stiu si de cuminte, si de […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s