Mă doare limba

Posted: 2010/08/24 in cu cartea pe carte călcând
Etichete:, , , ,

„Fiecare luptă cum poate împotriva limbii în care se exprimă. Unul foloseşte anacolutul, altul pleonasmul. Unul vorbeşte „ca şi politician”, altul evocă filmele „care le-a văzut”. Printre formele rezistente de dispreţ la adresa limbii se numără însă şi clişeul, exprimarea şablonardă, platitudinea fioroasă. Rar ţi-e dat să deschizi un ziar şi să nu găseşti formule bătătorite până la nevroză. Puţini sunt cei care apar la televizor şi nu te îndeamnă să-ţi pliezi urechile. Până şi copertele de carte au devenit spaţii ale exprimării clişeizate. Un discurs bont pentru un public lobotomizat – iată reţeta succesului.”

Aşa ne anunţă coperta a patra. Şi are dreptate. Radu Paraschivescu scrie, cu dezinvoltura caracteristică, despre majoritatea clişeelor care zgârie auzul, în fiecare zi. Se pare că mass-media româneşti (deşi bănuiesc că fenomenul e mai larg) preferă să se complacă în comoditatea stereotipului, decât să pună gândirea limpede în locul automatismului minimalizant. Am auzit de n ori că „bucureştenii au luat cu asalt supermarketurile încă de la primele ore ale dimineţii”, că „viaţa merge înainte”, cu corelativul „speranţa moare ultima”, că „în zilele următoare, vântul va sufla mai nervos pe creste” etc. Numai că, de data aceasta, am simţit la Radu Paraschivescu faptul că nu mai poate privi cu detaşare aceste lucruri. Autorul are un umor fascinant, pe care-l poţi regăsi din plin în „Ghidul nesimţitului” ori în „Bazar bizar”. În cartea de faţă, totuşi, umorul e discret. Probabil şi pentru că, de data aceasta, nu ne mai arde de joacă. Limba română chiar e în agonie.

Ce nu mi-a plăcut e că există foarte multe relatări în legătură cu lumea fotbalului. Sunt sigur că tot ce ţine de balonul rotund (ah, alt clişeu!) e interesant sub aspect lingvistic. Numai acolo prostia şi suficienţa fac casă bună, dând naştere unor exprimări de tătă groaza, vorba unui prieten… 🙂 Doar că, mie, fotbalul nu mi-a plăcut deloc, niciodată. Neurmărind transmisiunile de gen, nu sunt nici familiarizat cu lumea clişeelor care le înconjoară. De aceea, nu mi s-au părut interesante bucăţile din carte care îmi spun că „avem un meci peste media campionatului” (?), că „cele două echipe se află în clasica perioadă de tatonare” ori că „mi-am reziliat contractul fiindcă era nevoie de un şoc la echipă”. Nu mi s-au părut funny, îmi pare rău. Recunosc că, mai mult ca sigur, la mijloc e fatala mea ignoranţă în materie de sport.

Mai trebuie să spun un lucru. Esenţial. Radu Paraschivescu e un straşnic utilizator (merge cuvântul ăsta?) de limbă română. L-aş compara, în această privinţă, cu Andrei Pleşu. Are stil, are umor, are vervă, are volum, are o acuitate a metaforei şi o precizie a ironiei extraordinare. Cărţile lui sunt mici bijuterii lexicale, îndrăznesc să spun. Şi nu, nu voi spune că e o carte pe care nu poţi s-o laşi din mână, pentru că ăsta e alt clişeu amendat în cartea de faţă… 🙂 E mai puţină forţă decât de obicei în acest volum, dar, ca orice carte care iese de sub pana lui R.P., e o lectură relaxantă. Dacă tot suntem „terorizaţi de caniculă”… :))

(Radu Paraschivescu, Dintre sute de clişee. Aşchii dintr-o limbă tare, 200 p., ed. Humanitas, 2009)

Anunțuri
Comentarii
  1. lilisor spune:

    Cu aceeaşi impresie am rămas şi eu după ce-am citit cartea: prea multe referiri la fotbal. Ori limba română şi clişeele din limba română nu se găsesc doar în sport ci, mai ales, în buletinele de ştiri, în reportaje şi articole. Probabil că dacă ar fi făcut mai multe referiri la alte clişee, din domenii care nu au legătură cu sportul, mi-ar fi plăcut mai mult. Însă m-a dezamăgit.

    • danboeriu spune:

      @ lilisor
      ai dreptate. numai că eu n-aş zice că m-a dezamăgit, fie şi numai pentru faptul că are o scriitură foarte frumoasă. paraschivescu are stil, iar lucrul ăsta nu poate plictisi. şi mie, în schimb, mi-ar fi plăcut să fi vorbit mai mult despre clişeele absurde pe care le găseşti în show-biz, de exemplu. că ai de unde alege! 🙂

  2. Lorena Lupu spune:

    eu am făcut pagina de sport a unui ziar într-o vreme şi mărturisesc că simţi altfel aceste clişee când îţi vin zi de zi de pe agenţii. Aproape că ar merita un volum al lor. 😀

  3. danboeriu spune:

    păi cam asta încercam să spun: că, din moment ce nu sunt familiarizat cu domeniul ăsta, nu mi s-au părut atât de savuroase. dar, pentru conaisseuri, probabil că sunt funny de pici în fund. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s