Zero

Posted: 2010/06/28 in cu cartea pe carte călcând
Etichete:, , , ,

Se dovedeşte, încă o dată, că vechiul meu instinct în ceea ce priveşte cărţile dă arareori greş. M-am apucat de „Fişă de înregistrare”, cartea Ioanei Baetica, dintr-un pariu pe care l-am făcut cu mine însumi. Voiam să văd dacă credinţa mea că e o carte slabă e mai puternică decât entuziasmul (pentru mine inexplicabil al) altor cititori.

De fapt, „Fişă de înregistrare” nu e o carte slabă. E o carte proastă. Vag experimentală, lipsită de coeziune, de forţă, de un lirism brutal şi neconvingător, cu o sumedenie de tablouri nereuşite, fără o anatomie bine definită a conflictului. Asta aşa, la prima strigare. Pentru că, dacă o luăm la bani mărunţi, iese şi mai şifonată.

Ce să înţeleg eu, de pildă, din romanul fracturist (oau!) „Pulsul lui Pan”? Că există o tipă, Vlada, studentă la litere, care seduce un inocent violonist, Mihnea, deşi e cu gândul la un spălăcit Craig, britanic, care o lasă însărcinată? Şi că ea va avorta, finalmente, moment în care sentimentele pentru Craig se transformă în repulsie? Bun, am înţeles. Şi? Asta a fost tot? This Is It?, după vorba celui mai celebru mort al muzicii pop? Da, asta a fost tot. Descrierile sunt rupte, franjurate, dezbrăcate de o minimă continuitate estetică. Nu toate paginile sunt nereuşite, totuşi. Mi-au plăcut, să zicem, pasajele în care autoarea ne vorbeşte (nu ştiu dacă e ficţiune sau nu) despre un poem pe care l-ar fi scris laolaltă cu Ianuş (Marius), Domnica (Drumea?), Ţupa (Răzvan) şi Chiva (Ionuţ). E, poate, unul dintre cele mai reuşite experimente ale cărţii.

Asta a fost prima parte. A doua parte e o mini-colecţie de proză scurtă. Se simt aici (să mă corecteze cineva dacă greşesc) uşoare influenţe cărtăresciene, însă nefructificate până la capăt. Pianistul care îşi clădeşte din muzică un refugiu suprarealist îmi aminteşte de arhitectul din „Nostalgia”. Dar numai atât. În rest, diferenţele sunt colosale. Ioana Baetica îşi abandonează prea repede personajele, le schiţează doar, nu au deloc adâncime, profunzime. Sunt nişte tuşe în creion, în loc să avem o panoramă cuprinzătoare. Deci nu mi-au plăcut.

Şi nu sunt de acord cu cei care afirmă că, vezi Doamne, romanele de acest tip sunt repudiate de critică pentru că ar fi pornografice. Nici pomeneală. Sexul, atâta cât e în cartea asta, nu mi-a provocat nicio reacţie, pentru că imaginile cinematografice care cuprindeau concupiscenţe penibile n-aveau niciun fel de emoţie (giizăs, ce pompos sună!). Există o gratuitate generoasă a impudicului în cartea asta, însă nimic demn de reţinut. Asta dacă nu cumva vi se pare literar să ţii penisul iubitului în timp ce urinează sau să încerci diferite frizuri, folosind scuipat şi spermă, din părul lui pubian. Pe mine nu m-a convins. O fi Vlada vreo hot chick, nu zic nu, dar nu îndeajuns încât s-o consider demnă de o revizitare. Nici măcar Craig n-a mai vrut…

P.S. Liviu Antonesei, în prefaţă, ne spune că ne găsim în faţa unei mostre de „rafinament şi provocare literară”. Really? Sper binele lui, am crezut că e ironic… M-am înşelat.

(Ioana Baetica, Fişă de înregistrare, 216 p., ed. Polirom, 2004)

Anunțuri
Comentarii
  1. C.T. spune:

    Deci nu ti-a placut 🙂
    Dar gandeste-te ca i-ai oferit mai multa valoare prin faptul ca ai inclus-o in cele patru mii si ceva de carti pe care le poti citi intr-o viata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s