Străina din cetate

Posted: 2010/06/24 in cu cartea pe carte călcând
Etichete:, , , ,

Mda, cam ca şi metecul lui Aristotel… Ce să zic eu despre cartea asta? Ioanei Pârvulescu i-am citit acum câţiva ani cartea-eseu „În intimitatea secolului 19”, care mi s-a părut neverosimil de frumoasă. Şi eu chiar nu sunt un mare admirator al retroului, deşi nu neg că „vechiul” are sclipirile lui. Era vorba, mai degrabă, de o masivă campanie de publicitate referitoare la cartea respectivă. Aşa am ajuns s-o citesc. Nu mi-a părut rău.

„Întoarcere în secolul 21”, în schimb, nu e mare lucru. Mi-am dat seama imediat că e o culegere destul de eterogenă de articole publicate în „România literară” („Cronica optimistei/pesimistei”). Mare parte din ele le-am citit la vremea apariţiei lor în săptămânalul cultural. Acum, strânse toate sub acelaşi „acoperiş”, au o altă forţă. Mai mică, după capul meu.

Ioana Pârvulescu nu pare a fi inserată total în cotidian. Pe tot parcursul textelor am simţit că prezenţa ei printre mitocanii Bucureştiului, printre studenţii care nu se sfiesc să sune la telefon la cele mai nepotrivite ore sau care cer să se schimbe orarul pentru că ora cursurilor li se pare înfiorătoare, este aceea a unui fluture rătăcit într-o fabrică de ţevi! She’s not in the picture!  Eu înţeleg că dacă-ţi petreci timpul căutând doar miresme ale unor secole trecute poţi să ajungi în situaţia în care te simţi nelalocul tău printre contemporani. Da’ parcă e prea de tot. Personajul Ioana Pârvulescu are o naivitate (decurgând dintr-o bunătate fără margini, asta o cred cu tărie), care poate părea unora vecină cu prostia. Altfel, cum să-ţi explici că „împrumută” unei agente poştale necunoscute sandalele ei, pe care vajnica purtătoare de scrisori şi ziare nu catadicseşte să le returneze vreodată? Sau că răspunde tuturor mailurilor cu bunăvoinţă, chiar dacă reply-urile ei vor fi folosite într-un scop total străin intenţiilor ei? N-am nicio îndoială că Ioana Pârvulescu este ceea ce se cheamă „un om frumos”, însă pornirile ei altruiste apar neverosimile într-o junglă a egoismului care este secolul 21.

Probabil că asta e şi miza cărţii: să arate, prin comparaţie, involuţia socială (dublată de o evoluţie a tehnicii) a lumii noi faţă de lentoarea melancolică a secolelor trecute. Ioana Pârvulescu este o nostalgică, în cel mai pur sens al termenului. Din această cauză, inclusiv privirea care-i cade peste micile conflicte zilnice e deformată. Personajul I.P. iartă uşor, uită repede, însă trăieşte mereu cu speranţa că măcar un semn al naturii sau un simplu gest de politeţe ne-ar putea apropia de stilul vieţii trăite în alte timpuri.

Din puzderia de tablouri ale cărţii, mi-a rămas în minte imaginea fetiţei blonde, ca un înger rătăcit printre flori, în grădina unui cimitir, dansând printre crucile de piatră.

(Ioana Pârvulescu, Întoarcere în secolul 21, 320 p., ed. Humanitas, 2009)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s