Dulce-amar

Posted: 2010/06/07 in cu cartea pe carte călcând
Etichete:, , , ,

Deaf sentence (romanul tradus la noi cu titlul Mort de surd) al lui David Lodge e genul acela de carte care te face să-ţi schimbi părerea despre ea de nenumărate ori pe măsură ce avansezi cu cititul ei. Şi înclin să cred că nu sunt puţini autorii care reuşesc să schimbe tonul şi tema povestirii într-o asemenea măsură încât excesul acesta să devină, paradoxal, firesc.

Asta face şi David Lodge. Romanul descrie viaţa unui profesor ajuns pensionar, lingvist, care-şi pierde treptat auzul şi care, pentru a putea fi încă bine înfipt în tot ceea ce înseamnă relaţionări sociale şi familiale, are nevoie de un aparat auditiv. Pe care-l foloseşte, dar care nu întotdeauna îl ajută. De aici se nasc tot felul de situaţii comice, derivând din handicapul minor care e, de fapt, tema centrală a cărţii, şi din jena aferentă acestuia, atunci când surzenia e de natură să-l stânjenească pe bietul profesor în cele mai inedite ipostaze. Desmond, căci despre el este vorba, este căsătorit cu Fred (Winifred), au, fiecare, copii din relaţii anterioare, ajunşi deja mari. La un moment dat, e acostat de o tânără studentă (Alex Loom) care-l roagă să o ajute cu finalizarea lucrării ei de licenţă, având o temă cel puţin bizară: analiza morfologico-sintactică a biletelor de adio, scrise de sinucigaşi înaintea săvârşirii gestului fatal. Desmond se arată sceptic, pe umră se lasă prins în tot felul de situaţii din care nu ştie exact cum poate ieşi fără a o jigni pe soţia lui, află ulterior că Alex este o persoană cu un background dubios şi care ajunge să-l şantajeze pe unul dintre colegii lui cu care avusese o relaţie „neprincipială”. În cele din urmă, după ce inevitabilul pare să bată la uşă de nenumărate ori (Alex chiar îl invită pe profesor la o partidă de sex asezonat cu spanking, ceea ce-i provoacă lui Desmond apucături domestice insistente pe care Fred nu ştie cum să le ia), tânăra dispare, luând cu ea ameninţările şi lăsând câţiva păgubaşi. Asta e una din laturile cărţii.

O altă faţetă a ei vorbeşte, de data aceasta cu ironie dulce şi un comic de zile mari, despre relaţia cu tatăl său. Ceea ce debutează ca o şarjă groasă la adresa senilităţii părintelui se transformă într-o duioşie fără margini. Sigur, ni se povesteşte şi cum, după o flatulaţie sonoră, tatăl său strigă „taxi!”, dar şi modul în care Desmond îl veghează pe patul de moarte şi-i spală trupul împuţinat, după ce moare. Sunt scene de un dramatism sumbru, în contrast fulminant cu umorul coroziv din alte părţi ale cărţii. La fel cum impresionantă e şi descrierea vizitei făcute de Desmond la Auschwitz. Sunt rânduri tensionate, macabre, zguduitoare, la doar câteva pagini distanţă de hazul nebun al unor scene.

De aceea spun că această carte e dulce-amară. O combinaţie foarte îndrăzneaţă, care nu le reuşeşte decât celor cu adevărat înzestraţi. David Lodge dovedeşte că are cu ce.

Unul dintre cele mai ciudate şi surprinzătoare romane pe  care le-am citit în ultima perioadă.

P.S. Un mare minus pentru traducere. Am văzut de cel puţin 20 de ori în carte expresia „drept pentru care”, în loc de „drept care” – varianta corectă. Mă mir că la standardele de calitate cu care ne-a obişnuit Poliromul există astfel de greşeli elementare.

(David Lodge, Mort de surd, 344 p., ed. Polirom, 2009, trad. de Roxana Marin)

Anunțuri
Comentarii
  1. Alex TG spune:

    nu il invita la o partida de sex si nici nu il spala pe taica-sau dupa ce moarte

    • danboeriu spune:

      din două una: ori n-aţi citit cartea şi vă băgaţi în discuţie ca virgula între subiect şi predicat, ori n-aţi luat în seamă îndemnul înaintaşilor, conform cărora e indicat să nu vă aşezaţi la tastatură aflându-vă într-o accentuată stare de ebrietate. verdict: jos iliescu!

  2. Alex TG spune:

    scuze pentru graba. reformulez: alex nu il invita pe desmond la o partida de sex. desmond nu il spala pe taica-sau dupa ce moare. imi cer scuze ca am scris asa gresit prima data. dvs ori n-ati citit cartea cu atentie, ori traducatoarea n-a citit cartea cu atentie.

    • danboeriu spune:

      dacă n-aş avea simţul ridicolului suficient de dezvoltat, v-aş copia pasajele din carte care se referă la ce scriam eu. numai că ar fi jenant pentru dv. să constataţi că, în continuare, e valabilă oricare din ipotezele din mesajul meu de mai sus… 🙂

  3. Alex TG – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog" » Blog Archive » Nu sunt beat :D spune:

    […] ceva timp, Dan-Liviu Boeriu a publicat pe al său blog o recenzie la romanul Deaf sentence, scris de David Lodge. Ulterior, am achiziţionat şi eu această carte şi am observat […]

  4. Alex TG spune:

    Nu sunt beat, domnule Boeriu. http://www.ale

  5. danboeriu spune:

    @ alex tg
    aveţi dreptate într-o singură privinţă: scena spălării corpului tatălui personajului principal nu are loc după moartea sa, ci cu câteva zile înainte. e descrisă la pag.312, în ediţia pe care o am eu. a fost, la mine, o eroare, pe care mi-o asum. deci da, nu sunteţi beat! 🙂 sau, mă rog, sunteţi, dar numai în proporţie de 50%… :))

    • Alex TG spune:

      50%? mi-e tare greu sa cred ca propozitia din editia mea „Don’t try to fuck me. This in NOT an invitation to fuck me, but to punish me.” nu e tradusa sau e tradusa altfel in editia dv. deci 50%?

      • danboeriu spune:

        domnule, haideţi să facem lumină-n beci:
        1) mi-am recunoscut eroarea în legătură cu momentul în care personajul principal îl spală pe tatăl său (oh, god, de parcă ar schimba în vreun fel frumuseţea sumbră a gestului!). vă mulţumesc pentru semnalare şi vă prezint scuze dacă mesajul meu (care s-a dorit doar ironic şi jucăuş) v-a deranjat. va trebui să vă obişnuiţi cu acest stil, dacă, bineînţeles, veţi mai dori să călcaţi pragul acestui blog.
        2) nu aş dori să intru cu dv. într-o discuţie în legătură cu ceea ce înţelege fiecare prin „sex”, ok? după capul meu, o partidă de sex e mult mai mult (sau, poate, mult mai puţin) decât „fucking”. după dv., nu. lăsaţi-o aşa. pentru că nu există acum nici locul, nici disponibilitatea (mea) de a discuta astfel de subiecte. sper să-mi înţelegeţi această mică rezervă.
        3) pe blogul dv. scrieţi „scriitorul şi editorialistul”. mă gâdilă oarecum această descriere dar, vai!, nu e conformă realităţii. faptul că am publicat proză şi poezie în reviste literare nu mă face scriitor, la fel cum colaborarea mea la diverse publicaţii nu mă (mai) face „editorialist” (au fost, cândva, vremuri în care…). nu mă deranjează că mă descrieţi altfel, dar e puţin cam mult…

  6. voroncas spune:

    eu citesc acum in engleza romanul si, comparand cu versiunea in romana, imi dau seama ca in cazul asta se pierde mai ales jocul de paronomaze – absolut esential in constructia romanului -, desi traducerea titlului e inspirata. iar prea multe note explicative in subsol diminueaza placerea & fluenta fireasca a lecturii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s