King, again!

Posted: 2010/05/15 in cu cartea pe carte călcând
Etichete:, , , ,

Nu mă entuziasmez uşor în faţa literaturii horror, SF ori fantasy, pentru că mi se pare că, aici, libertatea autorului e atât de mare (nu trebuie să ţină cont nici măcar de legile fizicii, dacă n-are chef…), încât lipsa de previzibilitate a acţiunii poate fi deturnată în orice direcţie, ducând, deseori, la crearea artificială ori bruscă a unor situaţii menite să-ţi provoace fie fiori de groază, fie stări de nelinişte.

De aceea, n-am crezut că „Duma Key” îmi va plăcea prea mult. Adevărul este că, de multe ori, mă incită tomurile groase şi că terminarea unei astfel de cărţi (peste 600 de pagini) se constituie, pentru mine, într-o izbândă. Ambiţia a fost cu atât mai mare aici cu cât, repet, nu sunt un mare fan al literaturii de acest fel (dintr-o naivă, probabil, ignoranţă. În afară de H.G. Wells cu al său „Om invizibil”, nu ştiu să mai fi trecut prin vreun autor de felul ăsta, dacă nu-i includem aici pe Huxley ori Orwell…) Dincolo de povestea în sine, ceea ce face din „Duma Key” a lui Stephen King o carte bună este şi construcţia sub formă de  puzzle a acesteia. Asişti, neputincios, la derularea unor detalii cu care nu ştii exact ce să faci. Însă totul prinde un contur coerent pe măsură ce te apropii de finalul cărţii, unde suspansul e dozat cu meticulozitatea specifică lui King.

Edgar Freemantle, om de succes în industria imobiliară, suferă un grav accident, în urma căruia rămâne fără braţul drept. Mutilarea fizică are repercusiuni şi asupra sănătăţii mintale a victimei, care e cuprinsă de episoade brutale de violenţă domestică, având-o ca ţintă pe soţia sa, Pam. La sugestia unui psihiatru, decide să-şi schimbe radical viaţa, într-o încercare de a restabili ordinea pierdută. Pentru aceasta, se mută pe Duma Key, la capătul mării, unde va descoperi, cu timpul, că o catastrofă poate funcţiona compensatoriu: lipsirea de un braţ îţi poate aduce, ca bonus, un talent nebănuit. Edgar Freemantle se apucă de pictat. De aici încolo, lucrurile iau o întorsătură neaşteptată. Ceea ce părea iniţial un dar divin se dovedeşte a fi un blestem pentru cel care, din cauza forţei magice a pictrurilor sale, va provoca, involuntar, un lung şir de catastrofe celor dragi. Nu voi spune ce se întâmplă, va trebui s-o descoperiţi singuri, dacă veţi avea curiozitatea să citiţi cartea.

Ceea ce pot să spun, în schimb, este că pentru mine cartea a reprezentat o surpriză plăcută. Pentru că mi se întâmplă destul de rar să mă apropii de o carte cu sfială şi să descopăr că ar fi trebuit, poate, s-o fac mai demult. Recunosc, totuşi, că e genul de carte care te „vrăjeşte” doar atâta vreme cât o citeşti. În momentul în care închizi cartea, revenirea cu picioarele pe pământ e atât de brutală încât pare că n-ai fost plecat, de fapt, nicărieri. Nimic nu trece dincolo de pagină. E o sărbătoare a orelor pe care le petreci citind pur şi simplu cartea. Şi atât. Însă pentru plăcerea cu care se citeşlte acest roman şi pentru curiozitatea pe care ţi-o provoacă, îl recomand tuturor cititorilor de literatură mainstream care vor să vadă şi altceva. O linişte a apelor, tulburată de cine nici nu te aştepţi…

(Stephen King, Duma Key, 626 p., ed. Nemira, 2008, trad. de Mircea Pricăjan)

Anunțuri
Comentarii
  1. ştii cum se zice: o greşeală recunoscută e pe jumătate iertată. 😀
    serios acuma, şi establishmentul literar mondial a-nceput să-şi dea seama că stephen king e mai mult decât face din el propaganda editorială. când şi harold bloom o va recunoaşte, harold bloom cel indignat de acordarea lui king a medaliei pentru aleasa sa contribuţie la literatura americană din partea national book foundation… ei, atunci va fi o zi mare. 🙂

  2. danboeriu spune:

    păi cu siguranţă king nu intră în graţiile celui care „canonizează” tot ce prinde… da’ barem mă bucur să văd că şi la ei există conflicte de-astea. aş vrea să văd, de pildă, cum l-ar lăuda alex ştefănescu pe ştefan agopian. :)) chiar că ar fi o zi mare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s