Insanely funny?

Posted: 2010/04/03 in cu cartea pe carte călcând
Etichete:, , , , ,

În mod normal, genul ăsta de carte nu mi-ar fi plăcut deloc. Pentru că „temele” dezbătute în romanul „Născuţi morţi” al scriitorului britanic Martin Amis nu se numără printre acelea care-mi suscită interesul: depravare, droguri, dezmăţ, chefuri dezlânate şi actori imbecilizaţi etilic şi nu numai.

Însă, surpriză! Am citit cartea… hmmm, nu pot să zic chiar „dintr-o suflare”, pentru că mi-au trebuit vreo 2 zile să-i dau de capăt, însă pot să spun că mi-a făcut plăcere s-o citesc. Asta se datorează, poate, şi faptului că, deşi e plină – către sfârşitul ei – de macabru şi neverosimil, are şi părţi de un umor straşnic. Nu voi da exemple, pentru că, rupte din context, nu pot stârni nici măcar zâmbete. E genul acela de umor care se naşte pe mai multe paliere, după ce iei cunoştinţă de caracterul personajelor, fizicul lor, apucăturile lor etc.

Conacul Appleseed Rectory devine locul de adunare pentru o gaşcă de prieteni britanici exuberanţi, ca să zicem aşa, cărora li se alătură câţiva americani. Ei vor petrece un weekend împreună, stropit din plin cu băutură, droguri (pe care, în prealabil, le vor testa pe micul Keith, un fel de cocoşat de la Notre-Dame în variantă modernă), sex fără prejudecăţi şi halucinaţii dintre cele mai ciudate. Oricum, fiecare dintre personaje are un background ciudat, smuls parcă din cărţile de psihiatrie. Keith e piticul complexat de înălţimea lui, Giles are o fobie legată de dinţi, Quentin e snobul rasat care însă nu se dă în lături de la cele mai scabroase experienţe, Lucy e curva de serviciu, Skip şi Marvell sunt doi prieteni care, în lipsa femeilor, se mai iubesc şi între ei, Andy e băiatul bine dotat care nu are niciun fel de inhibiţie etc.

Din tot cocktailul ăsta caracterologic se ţese o poveste care nu are un traseu epic bine definit. Totul se rezumă la dezmăţul acestor prieteni, tulburat doar, spre finalul cărţii, de apariţiile meteorice şi misterioase ale unui Johnny, care, în mod direct sau indirect, îi va duce pe protagonişti la pieire. Accidentul auto sau finalul soft-horror al cărţii stau mărturie. E un fel de micro-apocalipsă, fără intenţii pedagogice, accentuată nu doar de păcatele evidente ale acestor tineri ciudaţi şi de urmările evidente ale săvârşirii lor, ci şi de contrastul puternic între viaţa tihnită a unei vechi moşii englezeşti (în care, ca într-o redută, mai există doi bătrânei terorizaţi de tineretul decăzut) şi rebeliunea noilor generaţii, lipsite de conservatorism şi pornite să demoleze totul, fără a fi sigure că au cu ce-l înlocui.

O carte weird, dar în sensul bun. Insanely funny? Cam aşa ceva…

(Martin Amis, Născuţi morţi, 360 p., ed. Polirom, 2004)

Anunțuri
Comentarii
  1. faptul că ai citit-o dintr-o suflare şi că te-a ţinut în priză se datorează în foarte bună parte irinei horea. se simte la tot pasul că „a simţit” cartea, traducând-o.

  2. danboeriu spune:

    Mircea, nu voiam să spun, da’ acuma m-ai silit: urmezi şi tu pe listă, azi mi-am comandat Stephen King – „Misterul regelui. Despre scris”, în traducerea ta. Da’ nu trebuie să ai emoţii.. Am încredere! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s