Încă o dată!

Posted: 2010/02/27 in cu cartea pe carte călcând
Etichete:, , , ,

Cărţile lui Sorin Stoica sunt un deliciu. Aşa că, după ce am dat gata Aberaţiile de bun-simţ şi Jurnalul, m-am năpustit asupra povestirilor din O limbă comună.

Nu ştiu exact de ce autorul a considerat acest volum drept unul de povestiri, câtă vreme acestea nu sunt altceva decât capitole ale aceleiaşi cărţi. Dac-ar fi fost vorba despre nişte povestiri de sine stătătoare, ar fi însemnat că ai fi putut citi cartea şi de la cap la coadă, fără să-ncerci senzaţia că nu pricepi nimic. Or, în cazul de faţă, capitolele se leagă… e un fel de roman haotic, de un comic extraordinar (din nou), cu păţanii mai mult sau mai puţin urbane, cu conţărani simpatici şi nu prea…

Oricum, nu vreau să spun prea multe despre carte. Doar faptul că – Sorin Stoica fiind un atât de talentat mânuitor al cuvintelor, meşteşugindu-le şi potrivindu-le în asemenea fel încât fie şi descrierea unei raţe să ţi se pară mortală – nu-ţi este mereu clar unde se termină realitatea şi unde începe ficţiunea. Sau invers. Poate că nici nu e atât de important, însă mie mi-ar plăcea să cred, de pildă, că zgomotul şi furia produse în rândul consătenilor de cartea scrisă de autor acum ceva vreme sunt reale. Pentru că mi-e uşor să înţeleg schizofrenia scuzabilă a omului cu frică de Dumnezeu între persoana necizelată care face ce vrea el în satul ei şi imaginea pe care un mucos i-o creează printr-o carte, care, nu-i aşa, poate fi citită şi în Lehliu-gară, dar şi în Tokyo… E credibilă astfel reacţia bătrânilor din satul de baştină al lui Sorin Stoica, pendulând între înjurătură plastică şi ameninţarea cu linşajul.

Dar nu credibilitatea face ca o carte a lui S.S. să fie faină. Ci umorul, talentul de povestitor, prostia omenească surprinsă cu delicateţe şi compătimire lipsită de condescendenţă. Precum şi un extraordinar simţ al autenticului. De care uneori ne jenăm, dar care e atât de bine prins în fibra noastră, încât ar fi o nesăbuinţă să facem abstracţie de el ori, şi mai rău, să-l renegăm cu furie. E un lucru pe care Sorin Stoica l-a înţeles cu asupra de măsură.

(Sorin Stoica, O limbă comună, 256 p., ed. Polirom, 2005)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s