Cântece eXcesive

Posted: 2010/02/24 in cu cartea pe carte călcând
Etichete:, , , , ,

Pe scurt: volumul lui Dan Sociu e mişto. Adică, cum să spun… n-am intenţia de a face critică literară sau orice altceva care ţine de asta, însă am descoperit că îmi plac foarte mult (fără exagerare) poeţii tineri, mai ales ăştia care-s suficient de lucky bastards încât să le fie publicate volumele la Cartea românească.

Poate că unii autori s-ar simţi ofensaţi dacă aş spune, de pildă, că volumul lor de poezie se încadrează perfect în curentul care a consacrat o generaţie întreagă (deşi istoricii literari se cam codesc să admită, deocamdată, că generaţia douămiistă ori cea a fracturiştilor reprezintă un suflu nou şi rezistent în literatura română contemporană). Cred, totuşi, că în cazul de faţă înregimentarea la o nouă direcţie nu e un lucru auto-asumat şi pe care să-l urmezi din snobism… eu chiar cred că reprezentanţii  generaţiei ăsteia gândesc şi simt într-un mod ciudat de similar. Ceea ce e de bine. Există o unitate a trăirii care face ca mesajul global să fie acelaşi, interpretat, fireşte, în mai multe game.

Aşa sunt şi Cântecele excesive (volum însoţit de cd audio) ale lui Dan Sociu: proaspete, sincere, deloc epatante şi de o fluenţă rar întâlnită. Poemele din volum au substanţă, au viaţă, au sânge, pulsează, se zvârcolesc împotriva proastei de funcţionară de la ghişeu, tremură de emoţie lipindu-se ostentativ de maşina neagră din curtea unei oarecare „ea” (citiţi şi vedeţe de ce), se îndulcesc şi freamătă la apariţia fiicei-prietene care e Ioana, se constituie în lecţii de bărbăţie („bărbat devii, stâlp al societăţii, / când ajungi să primeşti / prima şpagă”)…

O dovadă în plus a reţelei neoficiale închegată între poeţii din tânăra generaţie o constituie şi următoarele versuri, pe care chiar şi Claudiu Komartin le-a amintit în „Circul domestic” (la fel cum şi Dan Sociu vorbeşte, în Cântecele lui, despre tentativa lui Komartin de a-l convinge că, uneori, virgula e un element străin de poezie), şi care sunt printre cele mai frumoase din întreaga carte: „Când s-a născut Ioana, / pe 14 decembrie, la ora 13, / americanii arătau prima înregistrare / cu despăducherea lui Hussein / proaspăt capturat într-o grădină de curmali / înfloriţi / în decembrie.” (p.22)

(Dan Sociu, Cântece eXcesive, 80 p., ed. Cartea românească, 2005)

Anunțuri
Comentarii
  1. maria spune:

    Eu nu am citit decat Corpuri Romanesti de Tupa si nu stiu ce sa zic de suflu nou la poetii de la Cartea romaneasca.

    • danboeriu spune:

      @ maria
      mie aşa mi s-a părut… când spun „suflu nou” nu mă gândesc neapărat că e vorba de un aer proaspăt, nemai…inhalat până acum, ci că există o coeziune inetersantă a poeziei de după 2000. şi n-o spun peiorativ. eu chiar cred că poeţii ăştia (cu câteva excepţii răsunătoare, fireşte) au ceva al lor, care trece dincolo de pagină.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s