Arhivă pentru 2009/11/25

Asta e o carte de o zi. De fapt, de ce zic „o zi”, e o carte care se dă gata în maximum 2 ore. Atât mi-a trebuit ca să-mi dau seama că, din tot ce am citit scris de McEwan până acum („Amsterdam”, „Grădina de ciment”, „Durabila iubire”), asta a fost cea mai tare.

Cu ce să încep… Nu ştiu. Ideea de bază e că romanul ăsta (care putea fi considerat, de fapt, chiar o simplă nuvelă) poate fi privit cu oleacă scepticism, mai ales datorită faptului că, astăzi, temerile protagoniştilor par prosteşti, to say the least… Doi tineri, un pasionat de istorie şi o violoncelistă, hotărâţi să-şi unească destinele într-un deceniu al începutului libertinajului sexual şi de alte genuri (anii 60 ai secolului trecut), au parte de acea primă noapte de dragoste (noaptea nunţii), amândoi fiind la fel de (ne)pregătiţi pentru lucrul ăsta. Adică, neiniţiaţi niciunul, fiecare cu spaimele şi ruşinea aferente. Nimic ciudat (să zicem…) până aici. Numai că acest prim eşec (că despre un eşec vorbim), constând într-o foarte precoce ejaculare, îi determină pe cei doi să-şi reevalueze atât de drastic întreaga relaţie, încât ajung la concluzia că nu se vor potrivi deloc, niciodată. Şi… cam atât.

Ştiu, ştiu, substraturile sunt mai adânci. Nu facem abstracţie de contextul social, moral, politic, de natură să schimbe fundamental relaţiile dintre oameni etc etc etc. Tinerii ăştia doi sunt doar modelele, tipologiile care trebuie să ne facă să-nţelegem că ceea ce se întâmplă pe lângă noi nu e chiar atât de nesemnificativ, inclusiv pentru cele mai intime aspecte ale vieţii cotidiene. Că altfel cum să-ţi explici că la debutul deceniului care a deschis toate şliţurile şi sutienele, Edward şi Florence ratează totul tocmai pentru că nu erau suficient de pregătiţi să înfrunte noua rânduire? Se deschidea o eră în care rateul sexual avea urmări mai dezastruoase pentru viaţa de cuplu decât, poate, mersul la curve. S-o fi schimbat ceva între timp? Guess not… 

Şi, acestea fiind zise, conchid că McEwan e unul din cei mai interesanţi autori contemporani. Am zis!

(Ian McEwan, Pe plaja Chesil, ed. Polirom, 2007)