Turnul Babel

Posted: 2009/11/11 in cu cartea pe carte călcând
Etichete:, , ,

bun-venit-printre-96577 Kurt Vonnegut este, pentru mine, unul dintre acei autori pe care i-am auzit lăudaţi pe toate gardurile, de către oameni în al căror gust literar aveam o oarecare încredere. Acum ceva vreme am citit „Bufoniada” (apărută tot la Humanitas) şi nu mi-a provocat niciun fel de reacţie. Dar pentru că nu mă dau bătut atât de uşor, mi-am zis să-i acord acestui om o nouă şansă. Aşa am pus mâna (şi ochii) pe această colecţie de povestiri numită, foarte sugestiv, „Bun venit printre maimuţe”.

Se pare că atunci când nu sunt un fan absolut al unui autor, îmi prieşte să-i citesc (dacă are aşa ceva) proza scurtă. Aşa mi s-a întâmplat şi cu Heinrich Boll… Revenind la Vonnegut, trebuie să spun că povestirile lui au nu doar o inteligenţă ascunsă sub masca ironiei, ci şi o doză consistentă de „miştouri”. Nimic nu este întâmplător în istorioarele lui Vonnegut. Poveţele lui îmbracă diverse forme: fie mici poveşti semi-sf  („Chestiunea Eufio”), fie întâmplări anodine, menite să surprindă latura psihologică a chestiunii. Din punctul meu de vedere, cea mai reuşită povestire este „Încă o casă maiestuoasă”, chiar dacă fanii lui Kurt Vonnegut vor recunoaşte că aceasta este una din cele mai ne-vonnegut-iene izbânzi ale scriitorului. N-am s-o povestesc aici, pentru că-mi lipseşte, evident, talentul său şi modul extraordinar prin care reuşeşte să transforme o întâmplare banală într-o pildă emoţionantă.

Cred că, până la urmă, rostul lui Kurt Vonnegut (chiar dacă neasumat)  a fost acela de a-ţi oferi câteva ore de entertainment literar de primă mână (nimic de reproşat stilului, recunosc), dar să te şi lase, la sfârşitul parcurgerii rândurilor, cu impresia acută că te-ai uitat, în aceste 350 de pagini, într-o oglindă cât se poate de fidelă. Vonnegut scrie despre noi. Cu umor, cu patos, cu înţelegere, cu duioşie. O face într-un fel nederanjant, dar util. Fiecare poveste a lui Vonnegut ascunde o pildă. Detectabilă sau nu, depinde de starea în care te afli.

Aşa că turnul Babel există. Întrebaţi-l numai pe Kurt. Iar dacă, în loc de răspuns, o să vă facă cu ochiul, simţiţi-vă privilegiaţi. Pe bune!

(Kurt Vonnegut, Bun venit printre maimuţe, ed. Humanitas, 2008).

*reading in progress: Saul Bellow, Iarna decanului; Piotr Wierzbicki, Structura minciunii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s